Istoria artei - contribuția lui Delacroix în romantism

Extras din referat Cum descarc?

,,Dati-mi noroiul din strada si va voi face din el carnatia unei femei cu o tenta delicioasa" - Delacroix. 
Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada neoclasica; initial doar o atitundine, doar o stare de spirit, romantismul va lua ulterior forma unei miscari in care vor fi reflectate propriile sentimente ale artistilor, ce sublineaza drama umana, iubirea tragica si ideile utopice. Daca secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate si ratiune, inceputul secolului al XIX-lea va fi marcat de subiectivitate, emotie si eu interior. Anumiti autori neoclasici alimentasera deja un sentiment romantic inainte de raspandirea efectiva a acestei miscari, fiind numiti de-aceea pre-romantici. Printre acestia se afla Francisco Goya si Bocage, insa vom vorbi numai despre francezul Eugene Delacroix, considerat a fi pictor romantic prin excelenta. (Aceasta cu toate ca Romantismul a aparut initial in zona Germaniei si in Anglia.) 
Spre exemplu, tabloul sau numit ,,Libertatea conducand poporul" reuneste vigoarea si idealul romantic intr-o opera compusa dintr-un adevarat vartej de forme. Tema este data de revolutionarii din 1830, ghidati de spiritul Libertatii (acesta fiind reprezentat de-o femeie care poarta drapelul francez). Artistul se plaseaza metaforic ca un revolutionar din vartej, desi vedea evenimente cu o anumita rezervare. Aceasta este probabil opera romantica cea mai cunoscuta. 
Vom continua despre lucrarile lui Delacroix, dupa ce vom efectua intai o paralela intre romantism si neoclasicism, ambele fiind (conform lui Giulio Carlo Argan, in opera Arta moderna) fete ale aceleiasi monede. Pe cand neoclasicimul cauta idealul sublim, dar sub o forma obiectiva, romantismul face acelasi lucru, insa prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele doua miscari sunt legate asadar prin idealizarea realitatii, lucru de altfel criticat dupa ce romantismul a ajuns in scoli. (Datorita acestor critici a aparut miscarea ce va da nastere Realismului.) Cautarea de exotic, de neprimitor si de salbatic va reprezenta o alta caracteristica fundamentala a romantismului. Iar exprimarea senzatiilor extreme, paradisul artificial si naturaletea in aspect rudimentar, lansarea in "aventuri", i-au inspirat pe anumiti artisti ai romantismului. Pictorul englez William Turner a reflectat acest spirit in opere precum Furtuna pe mare, unde aparitia unui fenomen natural este folosit pentru atingerea sentimentelor mai sus mentionate.
In opozitie cu romantismul, clasicismul reprezinta acea tendinta catre simplicitate, claritate, logica si echilibru in tratarea unor teme cu un continut general omenesc, adica in care orice reprezentant al umanitatii se poate recunoaste. Intr-o opera clasica sunt evitate complicatiile inutile, excesele, contrastele puternice, detaliile multiple si personajele exceptionale. Totul pare sa se supuna legilor stricte ale ratiunii.
Pe de alta parte, romantismul (contrar tuturor principiilor clasicismului) prezinta manifestarea insusirilor celor mai particulare, deci mai contrare acelui omenesc esential in clasicism. Artistul romantic nu va face apel la ratiune, ci va incerca sa castige favoarea privitorului prin a-l uimi, impresionandu-i puternic sentimentul sau imaginatia. Deci nu exista decat un singur fel de-a fi clasic (raspunzand logicii si ratiunii), dar exista nenumarate chipuri de-a fi romantic deoarece romantismul se trage din ceea ce este particular si straniu in fiecare dintre noi. Clasicismul impune prin impresia de unitate, de liniste si de echilibru intre partile constitutive, pe cand romantismul este irational si neconventional, el nu respecta nicio regula decat obtinerea expresivului cu orice pret. Analizand cele doua tendinte dupa atitudinea artistului fata de natura, ajungem la convingerea ca un artist clasic admira lumea exterioara si-o pretuieste, o intelege si-o considera ceva armonios, rezultat al unor legi cosmice constante. Un clasic va ajunge la convingerea ca omul e cel mai interesant si mai desavarsit pe lume, fiind centrul si masura tuturor lucrurilor. Pentru un romantic, natura este in schimb haotica si fara limita, prezentandu-se strabatuta de forte misterioase si imprevizibile, carora nimic nu le poate rezista. "Un peisaj este o stare de suflet", afirma romanticii, opera devenind un mijloc de expresie lirica a sentimentelor.
Ferdinand Victor Eugene Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863), despre care incepuseram sa vorbim, a fost un important pictor din perioada romantismului. Cateva aspecte ale vietii sale sociale si artistice ne dau de stiut ca, gratie prietenilor sai Charles Nodier (1780-1844) si Victor Hugo (1802-1885), leaga prietenii cu scriitori precum Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Teophile Gautier (1811-1872) si Alphons de Lamartine (1790-1869); ii cunoaste pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) si pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869). In 1822, expune la Salon primul sau tablou: Dante si Vergiliu in Infern, pe care-l vom comenta in cele ce urmeaza. Intre anii 1833 - 1861, lucreaza la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre si-a Salonului Pacii din primaria Parisului. Picteaza si biserici pariziene, precum Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. In ianuarie 1857, a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase. Ii apreciaza pe scriitoarea George Sand (1804-1876) si pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care ii viziteaza la Nohant (in Franta centrala), unde lucreaza la studii portretistice si florale. Picturile sale cele mai celebre sunt: Dante si Vergiliu in Infern (1822), Macelul din Chios (1824), Moartea lui Sardanapal (1827), Libertatea conducand poporul (1830), Femei din Alger (1834), Intrarea cruciatilor in Constantinopol (1841), Lupta de cai arabi intr-un grajd (1860), Lupta lui Iacob cu Ingerul (1855-1861), Autoportret cu vesta verde (cca. 1837), Rapirea Rebecai (1858).

Fisiere in arhiva (1):

 Istoria Artei - Contributia Lui Delacroix in Romantism.doc