Sisteme Expert - Origini și Caracteristici

1. Istoria inteligentei artificiale

Evolutia stiintei calculatoarelor si comporatarea umana a stimulat interesele rationarii pe masina, deoarece nu oferea mijloace ce puteau fi utilizate in modele de calcul ale gandirii si rationarii. Aceasta a determinat o noua disciplina, cea a inteligentei artificiale.

Momentul de nastere al inteligentei artificiale este legat de cercetarea inceputa in 1956 la Darthmounth College, cand a fost prezentat programul de demonstrare a logicii propozitiilor Logic Theorist de catre Newell, Shaw si Simon.

Termenul de inteligenta artificiala a fost inventat in acelasi an de John McCarthy. Primele succese sunt datorate programelor capabile sa demonstreze teoreme ale logicii matematicii (1963) ce au determinat noua deschidere catre programe ce folosesc tehnici IA .

Unul dintre scopurile fundamentale ale cercetatorilor in domeniul inteligentei artificiale este reproducerea de catre calculator a rationamentelor umane; se poate da un scurt rezumat a principalelor moduri de rationament.

Exista doua categorii de baza:

" deductia care permite sa se obtina concluzii plecand de la reguli ale caror premise sunt verificate;

" inductia care conduce la reguli plecand de la observatii partiale determinate adesea de scheme predefinite.

Aceste doua tipuri pot fi utilizate intr-un mod analitic (se descompun rationamentele in submodule mai usor de inteles), sau intr-un mod sintetic (se reunesc elementele dispersate).

Inductia se poate face prin compararea situatiilor asemanatoare, iar parametrilor nedeterminati din situatia studiata li se atribuie valoarea pe care o au in situatia de referinta; acesta este rationamentul prin analogie.

Un alt mod fata de cele doua prezentate este abductia, care consta in construirea de scheme de observare ipotetice necesare punerii in functiune a inductiei.

Referitor la metodele de punere in functiune, se poate afirma, ca acestea nu sunt mai putin numeroase. Printre acestea se enumera:

a. iteratia, consta in repetarea unei secvente de rationamente pana cand conditia de oprire este indeplinita;

b. recursivitatea, consta in apelarea unui rationament dat de ele insusi urmanr principiul poupées russes, pana cand acest rationament se bazeaza pe o problema simpla, pe care a solutionat-o. Strategiile pentru rationament se pot face apel la specializare, la rationament prin absurd, la eliminarea cailor inutile, si la reducerea diferentelor.

In toate cazurile, pentru rezolvarea problemelor complexe, ierarhizarea cunostintelor si segmentarea problemelor sunt instrumente intrebuintate din totdeauna.