Sisteme Avansate de Producție

1. Introducere

Definirea Sistemului de Producţie (SP):

Sistemul de producţie este un ansamblu de elemente care acţionează şi reacţionează unele asupra celorlalte în funcţie de anumite limitări (restricţii) impuse de modul de aranjare a acestor elemente (organizare; structură) şi în funcţie de anumite reguli practice, rezultate din necesitatea de cooperare între elemente (regulament de funţionare). Rezultatul activităţii unui SP îl constituie un produs singular sau multiplu.

Produsul este rezultatul oricărei activităţi sau efort îndreptat spre satisfacerea unei nevoi. Noţiunea de produs include următoarele categorii: produs- material, produs- serviciu, produs- proces sau produs-sistem.

Definirea noţiunii de sistem de producţie numai ca o relaţie de interdependenţă între elementele de intrare şi cele de ieşire, având în vedere conglomeratul de factori pe care acesta îi integrează, apare ca ineficientă. Pentru a caracteriza cel puţin parţial sistemul de producţie respectiv este necesară cunoaşterea naturii acestor relaţii precum şi a unor elemente informaţionale minimale privind modul de comportare a sistemului la un moment dat. Observaţia că un sistem industrial este format din sisteme tehnice (artificiale) create de om şI sisteme naturale (purtătorii forţei de muncă şI efectorii activităţilor de conducere) permite extinderea conceptelor ciberneticii generale asupra acestor sisteme.

Capitolul 1

2. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TEORIA SISTEMELOR DE PRODUCŢIE

2.1. MODELAREA CA MIJLOC DE STUDIU ÎN INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUCŢIE

2.1.1. Noţiuni generale privind modelarea

Modelarea reprezintă unul din mijloacele cele mai importante utilizate în ingineria sistemelor de producţie. O primă argumentare a acestei afirmaţii poate fi extrasă din cea mai simplă definiţie a unui model şi anume:

Modelul reprezintă o reprezentare simplificată a realităţii, fiind o abstractizare a unui sistem fizic real şi a unor caracteristici sau concepte ale acestuia.

Utilitatea folosirii modelului provine din convenabilitatea care o oferă pentru studierea şi analizarea sistemului reprezentat întru-cât se poate mult mai uşor lucra cu acesta decât prin contact direct cu sistemul real. De altfel în cele mai multe cazuri este foarte scump sau este complet nepractic să se experimenteze cu un sistem real, astfel încât folosirea modelului reprezintă singura modalitate de obţinere a unor observaţii, rezultate şi concluzii asupra sistemului modelat.

2.1.2. Tipuri de modele

Una din cele mai simple dar adecvate clasificări pentru problematicile specifice ISP consideră următoarele trei tipuri de modele:

1. Modelele iconice sunt cele care utilizează sau concretizează proprietăţi şi caracteristici ale unui sistem modelat. Acest tip de model prezintă aceaşi formă şi acelaşi aspect cu sistemul real, doar având proporţii reduse la o anumită scară. Pentru ISP, exemple de astfel de tipuri de modele pot fi staţiile pilot sau modelele tridimensionale la scară ale echipamentelor şi planurilor de amplasament.

2. Modelele analogice sunt cele la care anumite proprietăţi ale sistemului real sunt materializate într-un mod diferit. Spre deosebire de sistemele iconice, sistemele analogice nu au întotdeauna un aspect apropiat de al sistemului real. Modelele analogice fac apel la diverse modalităţi de schematice sau software. Câteva exemple de astfel de modele utilizate în ISP ar include: graficele de urmărire a desfăşurării unor procese, diagramele de reprezentare a evoluţiei unor parametri sau reprezentarea evoluţiei unor stocuri de componente furnizată de un program pe calculator.

3. Modelele simbolice utilizează litere, numere sau alte simboluri pentru reprezentarea proprietăţilor sau caracteristicilor unui sistem studiat. Modelele simbolice reprezintă tipurile de modele cele mai abstracte dar şi cele mai eficace şi frecvent utilizate în ISP. Câteva exemple de astfel de model ar include: modelele matematice care au la bază ecuaţii sau sisteme de ecuaţii, modele descriptive sub forma propoziţiilor, diagramele sau schemele de procese cu simboluri şa. O categorie distinctă şi foarte importantă de modele de acest tip o constituie modelele matematice care conţin ca simboluri alături de cifre şi litere operatorii matematici. Toate aceste simboluri sunt reunite în cadrul unor expresii matematice sau relaţii de dependenţă între caracteristici.

2.2. MODALITĂŢI DE ABORDARE A PROBLEMATICILOR INGINERIEI SISTEMELOR DE PRODUCŢIE

De-a lungul timpului s-au cristalizat mai multe direcţii de abordare a problematicilor ISP. Astăzi sunt considerate ca fiind cele mai semnificative următoarele:

1. abordarea sistemică a producţiei;

2. abordarea producţiei ca funcţie a structurii organizaţionale;

3. elaborarea deciziilor în cadrul sistemelor de producţie.

Abordarea sistemică a sistemelor de producţie ia în considerare conceptul de sistem după care orice întreg nu poate fi studiat pe părţile sale fără risscul de a se pierde anumite caracteristici esenţiale. Deaceea în loc de a explica întregul în termenii componentelor sale este mai eficient a se explica părţile întregului în termenii întregului.