Managementul cunoștințelor la nivelul firmelor - sistem de management de tip CBR

INTRODUCERE

In actuala societate bazatã pe cunoaştere, cunoştinţele reprezintã cea mai importantã categorie de resurse ale unei organizaţii.Managementul de cunoştinţe (KM) este un imperativ, bazându-se pe rezolvarea, în cadrul organizaţiei , a douã tipuri de probleme, referitoare la tehnologie şi management organizaţional.Problema tehnologicã se referã la implementarea eficientã a sistemului KM, iar cele de management organizaţional au în vedere motivarea angajaţilor pentru participarea active la actualizarea bazelor de cunoştinţe, transformarea resurselor intangibile (cunoştinţe implicite) în resurse tangibile (cunoştinţe explicite) , utilizarea şi reutilizarea acestor resurse în scopul mãririi competitivitãţii organizaţiei.

Sistemele bazate pe cunoştinţe se concentrează pe sistemele care folosesc tehnici bazate pe cunoaşterea umană cu scopul de a sprijini procesul de luare a deciziilor, de învăţare şi de acţiune. Aceste sisteme sunt capabile să coopereze cu utilizatorii umani şi astfel calitatea de sprijin dat şi de modul său de prezentare sunt probleme importante. Punerea în aplicare a sistemelor bazate pe cunoştinţe se realizează prin potrivirea cerinţelor şi necesităţilor pentru a realiza sisteme de organizaţionale şi evidenţierea implicaţiilor introducerii a unor astfel de tehnologii în muncă şi în viaţa de zi cu zi. Metodele bazate pe cunoştinţe au ca scop integrarea cu tehnologiile convenţionale, instrumente de software bazate pe cunoştinţe, de mecanisme de sprijin a deciziilor, a interacţiunilor cu utilizatorii, probleme organizatorice, de achiziţie a cunoştinţelor, reprezentarea cunoştinţelor, limbaje de programare şi medii bazate pe cunoştinţe.

Aceastã lucrare are ca obiective:precizarea legãturii cunoştinţe-managementul cunoştinţelor-sisteme de management al cunoştinţelor, definirea şi prezentarea caracteristicilor de bazã ale SMC, clasificarea acestora şi prezentarea unui studiu de caz în ceea ce priveşte sistemele bazate pe cazuri.

CARACTERISTICI DE BAZÃ ALE SMC

Cunoştinţele-amestec fluid de experienţã contextualizatã în vederea rezolvãrii unor categorii de probleme-reprezintã un fenomen complex, fiind atât materie primã cât şi produs, sursã de valoare adaugatã. Cunoştinţele se bazeazã pe acumularea de fapte, reguli procedurale sau euristic reprezentând nucleul fundamental al MC.[1]

Managementul cunoştinţelor (MC) este o activitate fundamentalã , esenţialã pentru funcţionarea unei organizaţii, care trebuie sã fie responsabilitatea fiecãrui angajat.In acest sens,trebuie inclus în sistemul de evaluare a performanţei organizaţiei şi în sistemul de recunoştere(remuneraţia).Se va obţine astfel o productivitate mai înaltã şi competitivitate.MC poate fi definit ca o practicã de colaborare pe baza cãreia organizaţiile creeazã, achiziţioneazã,protejeazã,utilizeazã,partajeazã, ditribuie, valorificã propriile cunoştinţe în termeni de resurse, documente şi abilitãţi ale oamenilor. Imbinã procesele interne (modul în care se colecteazã,arhiveazã,regãsesc şi acceseazã cunoştinţe de la diverse surse) cu procese externe (gestiunea fluxurilor cu grupuri externe). Scopul MC îl reprezintã capturarea cunoştinţelor tacite cerute în procesele de afaceri şi încurajarea tuturor celor care opereazã cu ele sã le retransmitã în formate din ce in ce mai accesibile unei mase cât mai largi de potenţiali consumatori de cunoştinţe.[2]

Ca urmare a aplicãrii MC au fost dezvoltate sisteme ce adunã,organizeazã, proceseazã şi distribuie cunoştinţe în procese de afaceri. Un sistem de managementul cunoştinţelor (SMC) este un sistem informatic ce înglobeazã modele de cunoştinţe distribuite eterogene şi modele de exploatare raţionalã a acestora,dezvoltat pentru a fi un suport în luarea deciziei.Un SMC trebuie sã permitã accesul la surse de cunoştinţe,sã realizeze legãtura dintre diferite surse de cunoştinţe,sã furnizeze mecanisme de localizare şi regãsire a informaţiilor, sporind capitalul intelectual şi competenţele colective prin automatizarea lucrului bazat pe cunoştinţe.Un sistem de MC trebuie sã susţinã intuiţii , adevãruri, judecãţi, experienţe , valori, presupuneri şi inteligenţã ca şi componente ale cunoaşterii.

Se pot identifica şase atribute ale SMC-urilor : învãţarea (cu cât sunt mai des folosite,cu atât utilizatorii devin mai abili) , valorificarea prin utilizare(prin utilizãri, serviciile se îmbunãtãţesc) , anticipare(pot realize recomandãri având in vedere dorinţele utilizatorilor) , interactivitate(reciprocitate sistem-utilizator) , justificare(explicã acţiuni trecute în vederea sintezei unui profil), customizare (particularizare-oferã o configuraţie unicã pentru anumite specificaţii,în timp real).

SMC reprezintã un tip specific de sistem tehnologic proiectat pruntru managementul integrãrii funcţionale a elementelor distribuite de hardware, software şi a componentelor de retea într-un tot funcţional, ce susţine procesele de producere,achiziţie şi transfer de cunoştinţe în cadrul unei organizaţii.Pentru a fi performant, un SMC trebuie sa permitã tuturor angajaţilor accesul la baza de cunoştinţe, sã fie integrat cu procesele de afaceri şi sã ia în consideraţie cultura organizaţionalã.

Implementarea unui sistem pentru managementul cunostintelor economice reclama un puternic suport organizational, o solida infrastructura informatica, cunoasterea si aplicarea unui numar mare de tehnologii si instrumente, asigurarea unor servicii pentru managementul cunostintelor, precum dictionare, contacte cu furnizorii de cunostinte etc.Aspectele ce vizeazã un SMC sunt achiziţia, partajarea şi utilizarea de cunoştinţe.Astfel,achiziţia este procesul de creare şi dezvoltare a viziunilor interne,a aptitudinilor. Sunt folosite cunoştinţe accesibile de la diverse surse, sunt înglobate şi se depoziteazã în procese de afaceri.

Pentru a determina impactul pe care îl au SMC asupra creşterii productivităţii trebuie să ţinem seama de intensitatea cu care sunt utilizate noile tehnologii atât din punct de vedere hardware cat şi software precum si de perioada în care cheltuielile făcute cu acestea se amortizează.Datorită lipsei de informaţii multe organizaţii nu utilizează eficient resursele disponibile sau o altă parte dintre ele nici măcar nu dispun de minimul de resurse necesare care fac accesul, stocarea si prelucrarea informaţiilor mult mai facile.Utilizarea Internetului dă posibilitate cumpărătorilor să compare mult mai uşor preţurile şi să aleagă produsele care îi satisfac cel mai bine interesele, iar pe de altă parte afacerile dintre toate entităţile dintr-o economie se realizează mult mai rapid si mai eficient datoritã folosirii noilor tehnologii.Deoarece multe firme şi-au construit propriile depozite de cunoştinţe, apãrut şi profesii noi, de tipul dezvoitator de cunoştinţe, inginer de cunoştinţe.