Memorie Cu Acces Aleator

Memoria de tip RAM (Random Access Memory) este denumirea generica pentru orice tip de memorie care detine urmatoarele caracteristici: poate fi accesata aleator (nu secvential, precum benzile magnetice), este volatila (la intreruperea alimentarii cu energie electrica, datele stocate se pierd) si, in ziua de azi, se implementeaza pe cip-uri electronice (asadar excludem dispozitivele magnetice sau optice, precum hard disk-urile sau CD-urile). Avantajele memoriei RAM sunt foarte mari, ea beneficiind in plus fata de alte medii de stocare a informatiilor de o viteza de acces extrem de mare, fiind de exemplu de mii de ori mai rapida decat un hard disk.

Exista doua tipuri principale de RAM: memorie statica (SRAM = Static RAM) si dinamica (DRAM = Dynamic RAM), diferentele constand in stabilitatea informatiilor. Astfel, memoria statica pastreaza datele pentru o perioada de timp nelimitata, pana in momentul in care ea este rescrisa, asemanator unui mediu magnetic. In schimb, memoria dinamica necesita rescrierea permanenta, la cateva fractiuni de secunda, altfel informatiile fiind pierdute. Avantajele memoriei SRAM: utilitatea crescuta datorita modului de functionare si viteza foarte mare; dezavantaj: pretul mult peste DRAM.

In realitate, memoria de tip SRAM este folosita cel mai adesea ca memorie intermediara/cache, pe cand DRAM-ul este utilizat in PC-urile moderne, fiind prezent in primul rand ca memorie principala a oricarui sistem. De acest din urma tip ne vom ocupa in continuare, enumerand tipurile uzuale de DRAM folosite de-a lungul istoriei informaticii, toate concepute in scopul cresterii performantelor DRAM-ului standard: FPM DRAM (Fast Page Mode DRAM), EDO DRAM (Extended Data Out DRAM), BEDO RAM (Burst EDO DRAM), RDRAM (Rambus DRAM), in prezent impunandu-se SDRAM (Synchronous DRAM), cu variantele DDR SDRAM (Double Data Rate SDRAM) si DDR2 SDRAM.

De asemenea, pentru placile grafice au fost concepute mai multe tipuri de memorie, printre care VRAM (Video RAM), WRAM (Windows RAM), SGRAM (Synchronous Graphics RAM) si GDDR3, ele fiind variante de DRAM (primele doua), SDRAM si respectiv DDR2 SDRAM, optimizate pentru a fi folosite ca memorie video.

Dupa perioada de inceput, cand cipurile de memorie se infigeau in placa de baza, primul model raspandit a fost SIMM-ul pe 30 de picioruse/pini, urmat de cel pe 72 de pini. Modulul SIMM (Single Inline Memory Module) prezinta o latime de banda de 8 biti pentru prima versiune si de 32 pentru cea de-a doua; dimensiunea fizica a SIMM-ului pe 30 de pini este de doua ori mai mica decat in cazul celeilalte variante. Diferentele de viteza dintre ele corespund perfect perioadei de glorie: daca prima versiune era uzuala pe timpul sistemelor Intel 286 si 386, SIMM-ul pe 72 de pini a stat la baza generatiei 486, Pentium si Pentium Pro. Cipurile folosite au fost de tip DRAM, FPM si, mai tarziu, EDO DRAM.

Urmasul lui SIMM s-a chemat DIMM (Dual Inline Memory Module). Dupa cum ii spune si numele, el ofera o ...