Limbajul C

Acest limbaj de programare cu cel mai scurt nume posibil, a fost creat in 1972 de catre Dennis Ritchie si Brian Kernigham pentru dezvoltaea sistemului de operare UNIX. Istoria sa merita mentionata deoarece este relevanta pentru caracterizarea limbajului.

Asadar, se punea problema conceperii unui sistem de operare universal, care sa poata functiona, teoretic, pe orice tip de masina - sistemul UNIX. Pentru aceasta era nevoie de un limbaj care sa exploateza toate posibilitatile unei masini, dar care nu putea fi limbajul de asamblare, deoarece el este specific masinii - o noua implementare presupunea rescrierea integrala a sistemului. Din aceasta dilema s - a putut iesi construind un limbaj de nivel inalt (initial limbajul B, ulterior C ) care introducea si concepte de nivel scazut, hardware ( registru, adresa, locatie de memorie absoluta etc.).

Mai bine de 90 % din sursele primului sistem de operare UNIX ( implementat pe o masina PDP - 7 ) au fost scrise utilizand limbajul C, iar pentru restul modulelor, s - a apelat la limbajul de asamblare. Sistemul astfel obtinut a fost distribuit impreuna cu codul sursa si cu descrierea noului limbaj folosit, cu intentia vadita de a - l transforma intr - un sistem de operare universal. Succesul nu a sosit imediat, dar era asigurat de noua metoda de lucru. Programatorii au fost incitati sa dezvolte acest sistem, extinzandu - l cu noi module si sa il implementeze pe alte masini prin rescrierea acelei minime parti ( sub 10 % ) in limbaj de asamblare ,,C" devenea un limbaj de referinta.

Dupa acest scurt preambul, iata care sunt principalele caracteristici ale limbajului:

- Limbaj structural de nivel inalt;

- Poseda concepte de nivel scazut, ceea ce permite exploatarea portabila a caracteristicilor intime ale unei masini.

Spre exemplu, o variabila foarte des utilizata poate fi declarata ,,register" (registru ) si atunci ea va fi memorata intr - un registru al microprocesorului, nu intr - o locatie din memoria interna, marind ( uneori considerabil ) viteza de executie.

- Rutine de conversie a datelor foarte evoluate ( conversii implicite, intrari, iesiri, conversii in memorie );

- Tipuri de date ce pot fi definite de catre utilizator;

- Gestionarea elaborata a datelor de tip dinamic;

- Definirea unor noi functii;

- Adresari indirecte ale datelor, variabilelor ( pointeri );

- Recursivitate

- Set complet de functii matematice etc.;

- Functii pentru realizarea de grafica elementara 2D;

- Functii de apel la servicii DOS;

- Posibilitatea folosirii metodei overlay pentru un program;

- Si nu in ultimul rand, concizie deosebita a limbajului ( set de operatori si instructiuni foarte concise).

Compilatorul C ofera programatorului o flexibilitate mai mare in scrierea programelor decat alte limbaje. De aceea, programarea in C e mai expusa la erori decat in Pascal. Varianta numita C++ imbina calitatile limbajului C cu avantajele programarii orientate pe obiecte ( POO ).

Asadar, iata un limbaj care suplimenteaza limbajul Pascal si poate pretinde pe drept cuvant suprematia in randul limbajelor structurate de uz general. Pentru versiunile standard ale implementarilor limbajului C, exista medii de programare de tip ,,turbo" ce apartin, dupa cum ne - am obisnuit, firmelor : Microsoft - produsul Quick C - si Borland - produsul Turbo C.

Borland C++4.0 - este un mediu de programare de permite crearea de aplicatii Windows ireprosabile din punct de vedere al prezentarii grafice si al functionarii. Sistemul Windows poate fi manipulat in intimitatea sa cu Borland C++4.0, acest lucru insemnand ca stapanirea produsului nu este tocmai facila, ci necesita un efort deosebit in privinta studiului. Ca facilitate deosebita, mentionam posibilitatea realizarii unui multitasking cooperant.