Începutul conectării în rețele de calculatoare

Pe timpul CP/M-ului, pretul perifericilor de calitate era exorbitant. Un disc de 14 si 10MB, care consuma 5 amperi si facea zgomot ca un avion care decola, era tot atat de scump ca si un calculator. O imprimata matriceala, care nici nu se apropia de calitatea unei letter-quality, era o resursa pretioasa. In momentul lansarii calculatorului IBM PC preturile scazusera, dar erau inca destul de mari. Pe scurt, perifericele calculatoarelor personale erau ca aurul: rare si scumpe.

Nu era practic ca fiecare calculator sa aiba disc si imprimata, desi fara ele productivitatea calculatoarelor personale era mai mica. O alta problema era folosirea in comun a datelor. Daca aveai nevoie de un document creat de altcineva, trebuia sa iei discheta, sa-ti pui pantofii de sport si sa alergi la acel microcalculator sa-l iei. De aici, numele acestui tip de partajare a datelor: retea sportiva.

Acest tip de retea a ridicat multe probleme. Cum puteai sa fii sigur ca documentele cu care lucrai erau la zi, daca diverse copii modificate de un numar oarecare de oamenii circulau pe diverse dischete? Cum poti opri furtul documentelor? Cum poti opri furtul documentelor? Si daca ultima versiune, si singura, a unui document se afla pe o singura discheta folosita de cineva drept suport pentru ceasca de cafea? Si daca.? Existau sute de probleme cu aceasta retea si toate evidentiau o singura solutie: nevoia, absoluta necesitate, de a schimba documentele electrice intre calculatoare. Combinati cu dorinta de a schimba, de a folosi in comun discuri si imprimate scumpe, si aveti o problema la care sa meditati. Nevoia de a folosi in comun date si periferice a stimula crearea primei retele locale de calculatoare, dar asa cum veti vedea, problema centrala a fost nevoia de a folosi in comun date.

...