Crearea obiectelor în javascript

Obiectele particularizate din JavaScript sunt strans asociate tablourilor. Tablourile constituie o modalitate de structurare a datelor intr-un container. Oricat de puternice ar fi ele, nu izbutesc insa sa satisfaca toate cerintele programarii in JavaScript. Desi stocheaza date, tablourile nu pot stoca si comportamente. Un obiect contine atat date (proproetati) cat si comportamente (metode). Prin urmare desi un tablou este in esenta acelasi lucru cu un obiect cu proprietati, el nu stocheaza informatii privitoare la felul in care tabloul poate raspunde la metode.

Este necesara crearea unei entitati care poate incapsula elemente de date si raspunsurile la metode.

Pentru a crea un obiect JavaScript, trebuie sa creati constructor. Constructorul este o functie JavaScript speciala, care defineste cum va arata si cum va functiona obiectul. Constructorul nu creaza de fapt obiectul, ci ofera un sablon pentru felul in care va arata un obiect initiat.

Crearea instantei unui obiect este numita instantierea obiectului.

Structura fundamentala a unui obiect initiat: this. method2=function2; } Structura constructorului este relativ simpla. Mai intai se numeste metoda in sine. Numele functiei va servi ca nume al tipului de obiect si, de aceea, de dragul claritatii este esential sa conferiti un nume descriptiv metodei constructor. Daca se intentioneaza crearea unui obiect care sa reprezinte o factura, numiti-l factura. Exista persoane care-si numesc constructorul folosind un format bazat pe verb, de pilda creareFactura. Acest obicei poate duce la programe care deruteaza si sunt dificil de citit, deoarece proprietatea unui obiect arata in felul urmator: myDate = creareFactura. date; Mai rau inca, daca exista si o functie creare ca metoda a obiectului, codul va arata atfel: creareFactura. creare; O metoda mult mai clara de denumire este folosirea unui format bazat pe substantiv, care face mai lizibila anterioarele doua linii.

myDate = factura. date; si factura. creare; In al doilea rand, trebuie adaugat la functie parametri pentru toate proprietatile obiectului.

Astfel la initializarea obiectului se transfera valorile proprietatii spre functie ca parametri.

In al treilea rand, trebuie atribuite proprietatilor obiectului valoarea parametrilor intrati. Cuvatul cheie this este util aici; se foloseste pentru a reprezenta obiectul, cand definiti proprietatile.

In al patrulea rand, trebuie definite metodele pe care le va avea tipul de obiec. In vreme ce proprietatilor le sunt atribuite valori de catre parametrii constructorului insusi, metodele sunt create ca functii in exteriorul constructorului si sunt atribuite definirii metodei obiectului.

Pentru a exemplifica, se creaza un obiect particularizat in care sa se poata stoca informatii despre cartile favorite. Mai precis, se doreste urmarirea titlului unei carti, autorul, numarul ISBN, subiectul si un calificativ personal. Constructorul poate fi definit ...