Caracteristici ale criptografiei. rezolvarea problemelor legate de interceptarea autentificată

Caracteristici ale criptografiei moderne. Rezolvarea problemelor legate de interceptarea, autentificarea si modificarea mesajelor Avand in vedere faptul ca transmisia de date in Internet este neprotejata, a aparut necesitatea dezvoltarii tehnicilor de criptare in directia automatizarii acestora si a implementarii lor in retele de calculatoare. Astfel, utilizarea unor algoritmi pentru criptarea informatiilor transmise va deveni principalul mijloc de rezolvare a problemelor de interceptare in retele.

In descrierea unei transmisii de date prin retea se obisnuieste sa se numeasca generic mesaj un ansamblu de date trimis de un emitator unui receptor. Printr-o metoda de criptare, mesajele vor fi transformate, pe baza unei chei de criptare, astfel incat sa poata fi intelese doar de destinatar.

Unul din principiile mai recent aparute in criptanaliza consta in utilizarea unei alte chei pentru decodificarea mesajului decat cea folosita la codificare; aceasta tehnica este mai eficienta dar complica putin procedeul general si de aceea se prefera cand criptarea / decriptarea se realizeaza automat. Evident, dimensiunea unei chei de criptare (exprimate in general in biti) este o masura a nivelului de securitate dat de acea cheie, ea indicand rezistenta mesajului cifrat la incercarile de descifrare de catre cineva care nu detine cheia de descifrare potrivita.

Principiile de criptare din algoritmii cu cheie secreta au evoluat odata cu aparitia calculatoarelor; ele continua insa sa se bazeze pe metodele traditionale, cum ar fi transpozitia si substitutia. Algoritmii cu cheie secreta sunt caracterizati de faptul ca folosesc aceeasi cheie atat in procesul de criptare, cat si in cel de decriptare (vezi figura de mai jos). Din acest motiv, acesti algoritmi mai sunt cunoscuti sub numele de algoritmi simetrici; pentru aplicarea lor este necesar ca inaintea codificarii / decodificarii, atat emitatorul cat si receptorul sa posede deja cheia respectiva. In mod evident, cheia care caracterizeaza acesti algoritmi trebuie sa fie secreta.

Principalul dezavantaj al algoritmilor simetrici consta in faptul ca impun un schimb de chei private inainte de a se incepe transmisia de date. Altfel spus, pentru a putea fi utilizati, este necesar un canal cu transmisie protejata pentru a putea fi transmise cheile de criptare / decriptare.

Ulterior, vor aparea si algoritmi cu cheie publica, caracterizati prin faptul ca criptarea si decriptarea folosesc chei diferite (vezi figura de mai jos). Aceasta caracteristica a dat algoritmilor cu cheie publica si numele de algoritmi asimetrici. In acest caz, una dintre chei poate fi publica (general cunoscuta - poate fi distribuita oricui) iar cealalta va trebui sa privata / secreta (cunoscuta doar de cel care o foloseste). Fiecare dintre aceste chei poate cripta mesajul, dar un mesaj criptat cu o anumita cheie nu poate fi decriptat decat cu cheia sa pereche.

Astfel, in cazul utilizarii unui algoritm asimetric in ...