In conformitate cu reglementarile internationale legislatia vitivinicola din Romania, vinul este bautura obtinuta exclusiv prin fermentarea alcoolica completa sau partiala a strugurilor proaspeti, zdrobiti sau nezdrobiti, sau a mustului de struguri.
Ca urmare, cea mai sumara evaluare a calitatii vinului rezida in gradul sau alcoolic, a carui marime nu poate fi mai mica de 8,5 % vol., ca tarie alcoolica dobandita (efectiva).
Numarul mare de vinuri si diversitatea lor, au determinat mai multe clasificari ale vinurilor, astfel dupa culoare avem vinuri albe, rosii si roze si dupa gradul de dulceata vinuri seci (max. 4 g/l zaharuri reducatoare), demiseci (4,1-12 g/l), demidulci (12,1-50 g/l) si dulci (minim 50 g/l).
Reglementarile O.I.V. si potrivit Legii viei si vinului din Romania pe piata se intalnesc si se comercializeaza vinuri propriu-zise si vinuri speciale.
Vinurile propriu-zise, pentru care pe plan international se accepta numele de vinuri stricto sensu, rezulta exclusiv din fermentarea completa sau partiala a strugurilor proaspeti, zdrobiti sau nezdrobiti, ori a mustului rezultat din ei. In cadrul vinurilor stricto sensu (albe, rosii si roze) se disting doua mari categorii : vinuri de masa si vinuri cu denumire de origine controlata (DOC), ce isi datoreaza existenta datorita faptului ca vinul este singurul produs agro-alimentar a carui provenienta geografica poate fi identificata pe baza insusirilor sale senzoriale.
Acestea se obtin numai din soiuri nobile, din specia Vitis vinifera, admise in cultura. Ele se disting prin originalitatea insusirilor imprimate de locul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri, de modul de cultura si de tehnologia de vinificatie folosita. Taria alcoolica naturala minima a vinului este de 11 % vol.
Vinurile albe dulci, numite si vinuri in mod natural dulci, se produc din struguri supramaturati (stafiditi). Concentratia in zahar a mustului trebuie sa fie de cel putin 240 g/l, pentru ca, dupa fermentare, in vinul rezultat sa ramana minimum 50 g/l zahar nefermentat, sub forma de glucoza si fructoza.
Reglementarile O.I.V. clasifica vinurile dulci dupa un minim continut de 45 g/l zaharuri.
Istoria viticulturii si vinificatiei grecilor este strans legata de dezvoltarea si decaderea acestei insule din nordul Marii Egee. Cu cinci secole inainte de Hristos, podgoriile din Macedonia si din cateva insule egeene (Thassos, Pella, Stagira) erau cunoscute pe tot intinsul Greciei. Cu vinul din aceasta zona s-a "facut" razboiul impotriva Troiei si cu acelasi vin l-a adormit Ulysses pe uriasul Ciclop. Dintre toate centrele de vinificatie, cele din Thassos erau cele mai apreciate, iar Aristotel insusi ar fi avut o vie in insula.
Multe personaje mitologice sunt legate de vin si vinificatie. Astfel, in Grecia de aceasta s-a ocupat zeul Dionis.
In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vitei de vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.Hr., consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii erau insa destul de inteligenti pentru a remarca faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea, sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti. Hipocrate, parintele medicinei, nota ca ,,vinul este un lucru minunat, folositor omului sanatos sau bolnav, daca se consuma cu masura, potrivit constitutiei individuale".
In Grecia, femeile obisnuiau sa consume foarte mult vin, acest lucru nu era insa valabil si pentru Sparta. Femeile nu aveau voie sa consume alcool deloc.
Datorita calitatilor sale ametitoare, vinul a devenit repede un simbol religios.
S-a raspandit repede in jurul Mediteranei. Grecii il beau dupa ce uscau strugurii la soare, vinul rezultat fiind dulceag, gros si pastos, incat trebuiau sa-l dilueze cu apa de mare (originea spritului).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
