INTRODUCERE Vinul are aproape aceeasi varsta cu agricultura. Conform cartii <<Geneza>>, dupa potop Noe a sadit vita-de-vie, dar marturile scrise arata faptul ca in Mesopotamia s-ar fi facut vin cu mii de ani inainte de acest eveniment. Dar ramasite de vita-de-vie salbatica nu au fost gasite pe teritoriul Europei, pentru a confirma acest fapt. Cand grecii din Asia Mica, in sec. VI i.e.n. au fondat orasul Marceilles, au adus propriile soiuri de vita-de-vie in sudul Frantei si in Spania. In Grecia Dionis zeul vinului dorea ca oamenii sa fie capabili sa obtina acea "licoare" pe care doar zeii o consumau numita vin. De aceea a cutreierat tara si i-a invatat pe oacestia cum sa obtina bautura mult dorita, vinul. In Egipt vinificatorii nu se puteau hotara caror zei sa le slujeasca - zeilor pamantului si a fertilitatii, care le-au dat vita-de-vie sau zeului apei care alimenta planta. Zeii insisi nu puteau sa se inteleaga in aceasta privinta si de aceea au inventat o noua zeitate Sai micul zeu al vitei-de-vie. Zeul vinului in Imperiul Roman a fost Bahus, cunoscut si sub numele de Libero. Imbracat intr-un carcel de vita de vie pe care atarnau struguri, insotit de o companie galagioasa , se plimba pe coline si prin paduri, fiind sarbatorit pe data de 17 martie.Pe timpul Imperiului Roman vinul era deja destul de raspandit, romanii au invatat popoarele cucerite arta vinificatiei, asemenea soiuri diverse de vita-de-vie ca Risling, Pinot Noir, Chardonnay, au fost obtinute din plante care deja cresteau pe teritoriul Bordeaux, Burgundia s.a. In antichitate vinul se lasa mult la pastrare. Multe vinuri grecesti si romane, sigilate in vase din lut - amfore - si ingropate in sol racoros, se pastrau pana la 15-20 ani, si doar dupa aceasta faza puteau fi considerate bune de consum. Pastrarea vinului in butoaie de lemn a fost inventata de gali. Romanii foloseau butoaiele pentru transportarea vinului pe cale maritima, iar pentru pastrare, continuau sa foloseasca amfore, dopuri si ceara, pentru a preveni contactul vinului cu aerul. Odata cu caderea Imperiului Roman dopul a incetat sa mai fie folosit si conceptul de pastrare a vinului a disparut pentru mult timp. In Evul Mediu multe vinuri se pastrau in butoaie care nu se acopereau niciodata, fiind in contact continuu cu aerul, treptat vinurile deveneau tot mai acide si cantitatile cele mai sporite se consumau catre inceputul recoltei anului urmator. Cand calugarul Don Perignon obtinea sampania, in Franta era condus de aceeasi idee perfectionarea bauturii prin intermediul amestecului. Acest truc a conferit vinului asa o varietate de gust si aroma, incat aristocratia mai ca se punea in rand, implorand calugarul sa-i serveasca cu un paharel. In tendinta sa de a mentine in vin gustul sau nou, putin gazat, el din nou a recurs la dop: imbinandu-l cu vasul de sticla modenizat pe atunci. Pe parcursul a mai mult de o mie de ani dopurile erau niste aschii din lemn ivelite in calt si muiate in ulei de masline pentru a garanta o maxima ermeticitate. Folosirea vaselor din sticla cu dopuri, peste cativa ani a revolutionat intreg domeniul de pastrare a vinului. Aceste vinuri se deosebeau mult de celelalte existente pe atunci. Descrierea lor se intalneste foarte rar, dar se stie ca vinurile din Bordeaux erau de o culoare roz si nu rosii; ca Volnay, cel mai elegant din vinurile rosii, moderne de Burgundia, era roz aproape pana la sfarsitul sec. XVIII; ca in Champagne din an in an absolut nimeni nu stia de ce culoare va fi vinul. Ca si in multe alte zone climaterice racoroase, vinurile din Champagne aveau tendinta naturala de a <<juca>> pronuntat. Aceasta particularitate este rezultatul actiunii temperaturii, care incetineste procesul de tranformare a zaharului natural din struguri in alcool. Pe cand cantitatea ramasa de zahar continua incet sa fermenteze, producand bioxid de carbon. Aproximativ in aceeasi perioada a fost descoperit inca un vechi secret - proprietatile miraculoase ale ciupercii de mucegai Vo1 gu 118. Vinificatorii din Tocae (Ungaria) din neglijenta au intarziat cu recolta si au fost constransi sa faca vin din struguri vestejiti. Au obtinut un vin formidabil cu un gust nou, elixir miraculos, care in curind a fost onorat la masa regelui Ludovc XIV. Odata cu raspandirea europenilor in toata lumea, se raspandea si vinul lor. La mijlocul sec. XVI spaniolii au inceput sa cultive vita-de-vie in Mexic si mai apoi in Peru si Argentina. In Africa vita-de-vie a aparut la mijlocul sec. XVIII, iar in Noua Zeelanda cateva decenii mai tarziu. In Europa catre inceputul sec.XVIII britanicii s-au inradacinat atat de mult in centrele de vinificatie, incat au devenit renumiti prin vinurile lor alcoolizate, mai ales Portwine. Englezii au inceput sa-l consume la inceputul sec.XVII. Aceasta s-a intamplat din cauza razboaielor. Impozitul pentru vinurile rafinate franceze a devenit prea mare. La inceput englezilor nu li s-a dat pe gust Portwine-ul, dar cu timpul s-au deprins cu acesta si au inceput sa-l considere drept ceva national. La mijlocul sec.XIX, lumea vinificatiei a redobandit, in sfarsit, majoritatea din capacitatile pierdute. Parea ca evolutia continua sa garanteze o lenta dar stabila imbunatatire a acesteea. Dar apoi a urmat cea mai mare catastrofa cunoscuta in istoria vinificatiei. In 1863 nu departe de cele mai sudice plantatii din valea Ronei, a aparut un paduche de radacina (Filoxera) Rpu 11 ohegaua 81 aph. A fost adus din America in Europa cu scopuri de selectie. Filoxera, in timpul celei mai periculoase faze de dezvoltare, traieste intre radacinile plantei si se hraneste cu acestea. Plantele americane au elaborat un sistem natural de aparare impotriva filoxerei, pe cand cele europene nu aveau o asemenea imunitate. Parazitul sorbea din ele viata lasand rani incurabile; frunzele cadeau, iar plantele mureau. <<Ciuma>> se raspandea cu o viteza ingrozitoare. Catre sfarsitul anilor 60 ai sec. XIX intreaga vale a Ronei si regiunea Bordeaux, erau infectate si treptat a ajuns in Portugalia. Multi vinificatori din Bordeaux au fugit in Rija, Spania. Insecta i-a ajuns peste 5 ani. Alti vinificatori din intreg sudul Frantei s-au mutat in Algeria si au sadit acolo primele plante de vita-de-vie; in 1887 filoxera i-a urmat. In anii 70 ai sec.XIX Modeira, o parte insemnata a Spaniei, Burgundia, Australia, Germania si Ungaria au devenit si ele jertfe. Procesul ireversibil a acestei infectii nu a fost inteles de la inceput si pe parcursul intregii perioade plantele din Europa erau aduse in Australia, California si la inceputul anilor 80 in Africa de Sud. Italia a fost atacata de filoxera in 1888, Champagne in 1891 si Heres din Spania - 1894. Au fost folosite diferite mijloace pentru a lupta cu filoxera, unele dintre ele erau uneori fantastice. Pana la urma, problema a fost rezolvata simplu. Plantele americane aveau imunitatea impotriva filoxerei, dar vinul era de calitate joasa. Insa dupa ce planta europeana a fost altoita in radacina americana, vinificatorii au observat ca au obtinut tot ce este mai bun din ambele plante. Astazi cele mai bune vinuri sunt obtinute din plante selectionate in asa mod. Filoxera nu a mai fost inlaturata, cu exceptia putinelor zone unde pamantul argilos s-a dovedit a fi daunator pentru paraziti (Cipru, Australia de Sud, unel zone din Ungaria si Austria si unele zone din statele nord-vestice ale Americii). Celalalt sol, in care creste vita-de-vie este irecuperabil infectat.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
