Uleul de măsline

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

1.1. Introducere

Argila este alcatuita din particule de minerale argiloase, la care se pot asocia si particule de silice si sescvioxizi. Prezinta un grad înaintat de dispersie, este coeziva si are plasticitate si aderenta ridicate. Detine o capacitate mare de retinere a apei, dar si o permeabilitate redusa. În acelasi timp, contine si elibereaza substante nutritive, are capacitate ridicata de adsorbtie cationica si prezinta proprietati coloidale ( coagulare, peptizare, adsorbtie ).

Termenul argila, foarte general de altfel, este atribuit oricarui depozit alcatuit preponderent din minerale argiloase (peste 60%) si, de regula, din fractie lutica. Dimensiunile foarte mici ale particulelor argiloase constituie principala dificultate în investigarea acestor roci, deci în precizarea naturii mineralogice si genezei lor. Dupa aplicarea curenta a difractiei razelor X, a ATD si a spectrografiei în IR, salturi importante în perfectionarea tehnicilor de investigatie le-au constituit microscopia electronica cu scanning, analiza prin fluorescenta de raze X si activare cu neutroni, radiografia interna etc.

Rezultatele acestor metode s-au concretizat în decelarea structurilor reticulare a mineralelor argiloase, în precizarea chimismului lor global, în determinarea capacitatilor de schimb ionic, a porozitatii agregatelor minerale si, prin aceasta, a permeabilitatii lor; a fost confirmata asocierea lor frecventa cu substanta organica si s-au pus în evidenta toate stadiile de transformare a acesteia în petrol si gaze. Dar potentialul lor economic nu este definit numai de faptul ca se individualizeaza ca roci mama de hidrocarburi, ci si de rezervele de sulfuri de Cu, Pb, Zn si de uraniu pe care le contin, de asocierea frecventa cu evaporite si carbuni etc.

Punerea în evidenta, prin metode rafinate de penetrare, a unor variate structuri sedimentare care indica provenienta acestor roci din foarte diferite medii depozitionale - fluviatile, lacustre, deltaice, marine, subnivale sau chiar subaeriene - a facut astazi din argile un "capitol" cu o problematica larga care se bucura din partea geologilor de un interes crescând.

1.2. Mineralogie si chimism

Compozitia argilelor este dominata de fractiunea silicatica si este completata de carbonati, oxizi, sulfati, sulfuri si substanta organica. Ponderea mare a mineralelor argiloase imprima principalele proprietati fizice ale acestora (densitatea permeabilitatea, capacitatea de gonflare, schimbul ionic, plasticitatea, tixotropia), iar amestecul lor cu alte fractiuni, în special, carbonati si silice determina termeni de tranzitie spre calcare si silicolite. Dimensiunile micronice ale tuturor constituentilor nu permit o grupare facila dupa criterii morfometrice, structurale sau genetice.

Fig. 1 – Structura interna a mineralelor argiloase

Minerale argiloase. Sub numele minerale argiloase se descriu, de obicei hidroxisilicatii de Al (uneori cu Na, Ca si K) cristalizati în sistemul monoclinic si caracterizati prin structuri reticulare planare, usor descifrabile prin difractia razelor X. Structura stratificata a mineralelor argiloase este determinata de combinarea într-un plan reticular a doua nivele cationice: un nivel în care Si apare în coordinatie tetraedrica cu O OH, cunoscut sub numele de nivel tetraedric (Te), si un nivel în care Al apare în coordinatie octaedrica cu O OH,- nivelul octaedric (Oc) (fig.1).

La baza clasificarii moderne a mineralelor argiloase sta numarul nivelelor cationice si raportul dintre ele, deosebindu-se:

- minerale bistratificate, cu doua nivele cationice (1Te:1Oc): candite;

- minerale tristratificate, cu trei nivele cationice (2Te:1Oc): hidromice, smectite, vermiculite;

- minerale dublu stratificate (2 Te : 2 Oc), CU patru nivele cationice: clorite;

- minerale fibroase, tristratificate: atapulgit si sepiolit.

Mineralele argiloase se pot caracteriza prin urmatoarea formula chimico-structurala :

X2Y4-6[Z8O20](OH)4• nH2O,

în care : X este K+, Na+, Ca2+;

Y este Al3+, Mg2+, Fe2+, Fe3+, Mn2+, Ti4+;

Z este Si4+, Al3+.