Tipuri de Branzeturi

Extras din referat Cum descarc?

Cuvantul branza, in limba franceza "fromage", deriva din fraceza veche - "formage". Acesta provine din latinescul cuvant "forma", care indica metoda de preparare a branzei, in forme speciale.
Branza este un aliment solid preparat prin covasirea laptelui de vaca, capra, oaie sau alte mamifere. Laptele se covaseste folosing o combinatie de cheag (sau substituenti) si acidifiere. Bacteriile acidifiaza laptele si joaca un rol important in definirea texturii si aromei a multor feluri de branza. Unele branzeturi contin mucegai, fie pe coaja sau chiar in interior. 
Exista sute de tipuri de branzeturi. Diferitele stiluri si arome sunt rezultatul folosirii mai multor specii de bacterii si de mucegai, a variate niveluri de grasime in lapte, a timpilor de maturare, a diverse tratamente de pregatire si procesare (saramurare, spalarea mucegaiului) si a diverse surse de materie prima (soiuri diferite de vaci, oi sau alte mamifere). Alti factori includ dieta animalelor si adaugarea de agenti aromatici cum ar fi ierburile sau condimentele, sau afumarea la lemn. Savoarea mai poate fi influentata de prezenta sau absenta pasteurizarii prealabila a laptelui.
Unele branzeturi sunt preparate prin inchegarea cu acizi cum ar fi otetul sau sucul de lamaie. Cele mai multe se acidifiaza cu bacterii care transforma zaharurile din lapte in acid lactic, urmate de adaugarea cheagului pentru terminarea covasirii. Cheagul este o enzima obtinuta traditional din stomacul viteilor. Poate fi produs insa si in laborator, iar substituentii numiti cheaguri vegetale se extrag din specii ale familiei Cynara (o specie de ciulini).
Pentru unele popoare, branza se stocheaza ca masura impotriva foametei. Este de asemeni, o foarte buna mancare pentru calatori, fiind foarte valoroasa pentru usurinta de transport, viata lunga si pentru bogatul continut in grasimi, proteine, calciu si fosfor. Branza are o greutate mai mica, este mai compacta si se pastreaza un timp mai indelungat decat laptele din care a fost facuta. 
Branzeturile se consuma crude sau gatite, de unele singure sau in combinatie cu alte ingrediente. Cand sunt incalzite, se topesc si se inchid la culoare. Unele branzeturi, cum ar fi Raclette (o branza frantuzeasca cremoasa si moale), se topesc usor. Altele trebuiesc "convinse" cu ajutorul acizilor sau a amidonului. Crema de branza fondue, acidifiata cu vin, este un exemplu bun de fel de mancare din branza topita moale si uniforma. Alte branzeturi devin elastice si atoase cand se topesc, si sunt folosite in pregatirea pizzei spre exemplu. Unele branzeturi se topesc neuniform, deoarece se separa grasimea pe masura ce se incalzesc, in timp ce altele (inchegate cu acid), cum ar fi Halloumi (o branza turceasca de capra si oaie), Paneer (branza indiana) si Ricotta (branza italiana din zer provenit din prepararea altor branzeturi cum ar fi mozarella), nu se topesc deloc, ci se solidifiaza cand sunt gatite.
Istoria branzei
Branza este un fel de mancare stravechi, ale carei origini dateaza dinaintea istoriei inregistrate. Probabil descoperita in Asia Centrala sau in Orientul Mijlociu, producerea branzei s-a raspandit in Europa si a devenit o industrie sofisticata in timpul Imperiului Roman Antic. Pe masura ce influenta romana s-a retras, au aparut tehnici de preparare locale distincte. Aceasta diversitate a ajuns la apogeu in epoca industriala timpurie si a inceput apoi sa decada (dar in proportie mica) datorita mecanizarii si a factorilor economici. 
Origini
Originile exacte ale producerii branzei sunt necunoscute, iar estimarile aproximative se situeaza din 8000 inainte de Cristos pana in 3000 inainte de Cristos. Creditul pentru descoperire apartine cel mai probabil triburilor nomade turce din Asia Centrala, cam in acelasi timp cu inventarea iaurtului, sau popoarelor din Orientul Mijlociu. O legenda comuna despre descoperirea branzei povesteste despre un nomad arab carand lapte de-a lungul desertului intr-un recipient facut din stomac de animal, care a descoperit cum laptele a fost separat in branza si zer de catre cheagul din stomac.
Lasand la o parte legendele populare, cel mai probabil branza a aparut ca o modalitate de conservare a laptelui batut si acidulat prin presare si sarare, cheagul fiind introdus mai tarziu - poate cand cineva a observat ca branza preparata intr-un stomac de animal este mai solida si are o textura mai buna.
Cea mai veche dovada arheologica a producerii de branza a fost gasita in picturile din mormintele egiptene, datand in 2300 inainte de Cristos. Cele mai timpurii branzeturi au fost probabil destul de acre si sarate, similare in textura cu branza taraneasca sau branza feta.
Din Orientul Mijlociu, branza a ajuns in Europa, unde climatul mai racoros a impus o sarare agresiva pentru conservare. 
Europa Evului Mediu
Romanii au adus in Europa un set uniform de tehnici de producere a branzei. Pe masura ce gloria romana a apus, branza s-a diversificat foarte mult, popoarele si provinciile creand tipuri traditionale. Franta si Italia sunt tarile cu cea mai mare diversitate in materie de branzeturi, aproape 400. 
Feluri de branza:
1. Branzeturi albe moi 
2. Branzeturi cu coaja inflorita
3. Branzeturi cu coaja spalata 
4. Branzeturi presate, negatite
5. Branzeturi presate, gatite
6. Branzeturi cu mucegai albastru
7. Branzeturi cu coaja naturala
8. Branzeturi procesate
Micoorganisme utilizate
Microorganismele adaugate la fabricarea branzeturilor pot fi impartite in doua mari grupe microorganisme starter si microflora secundara. Pe langa acestea in timpul fabricatiei se mai pot dezvolta in branza si microorganisme non-starter provenite din lapte, sau din contaminari in timpul prelucrarii.
Microflora starter este formata cu precadere din bacterii ce produc fermentatia lactica, proces anarob de metabolizare a glucidelor sub actiunea echipamentului enzimatic al microorganismelor, avand ca produs principal acidul lactic. 
Microorganismele din cultura secundara nu contribuie la formarea acidului lactic, dar in general joaca un rol important in timpul maturarii.
Bacteriile lactice intalnite frecvent in culturile starter sunt: Lactoccocus lactis, Streptococcus therpmophillus, Lactobacillus helveticus, Lactobacillus delbrueckii, utilizate fie individual, fie in combinatii in functie de sortimentul de branza. 
O serie de microorganisme cunoscute sub denumirea de microflora secundara, pot fi adaugate alaturi de cultura starter. Din aceasta categorie fac parte porpionibacterii, brevibacterii si specii de mucegaiuri (Penicillim). Aceste microorganisme sunt utilizate impreuna cu bacteriile lactice si sunt specifice unui anumit sortiment de branzeturi (de exemplu in branza Elvetiana gaurile specifice se datoraeza propionibacteriilor, culoarea galbena si aroma tipica branzei Brick se datoreaza lui Brevibacterium linens).
Culturi starter
Principala functie a culturilor starter este aceea de a produce acid lactic in timpul procesului de fermentare. Culturile starter contribuie, de asemenea la maturarea branzeturilor, unde enzimele lor sunt implicate in proteoliza si in transformarea aminoacizilor in compusi de aroma . 
Culturile starter sunt fie adaugate in mod deliberat la inceputul prelucrarii sau pot contamina in mod natural laptele, cum este cazul mai multor sortimente artizanale obtinute din lapte crud.
Se utilizeaza:
- culturi starter mezofile - pentru branza Cheddar, Gouda, Edam, Brie si Camembert;
- culturi starter termofile (50-55oC) - pentru branzeturile tratare termic, branzeturile cu pasta tare ca: Emmental, Gruyere, Parmezan si Grana.
Bacteriile lactice cel mai des folosite fac parte din genurile: Lactococcus, Lactobacillus, Streptococcus, Leuconostoc si Enterococcus.
Cultura secundara
Propionibacterium - bacterii G(+), catalazo-pozitive, anaerobe/facultativ aerobe, nesporulate. Patru specii sunt asociate cu branza Elvetiana: Propionibacterium freundenreichii, P. jensenii, P. thoenii si P. acidipropionici. Fermentarea conduce la producerea de acid propionic, acid acetic si CO2. Aceste microorganisme pot tolera temperaturi de 52 0C.
Microflora non-starter 
Microflora non-starter sunt culturi mezofile de lactococi si pediococi, care reprezinta o parte importanta a florei microbiene in majoritatea branzeturilor in timpul maturarii. Ele nu fac parte din microflora normala starter si de regula nu cresc in bune conditii in lapte si nu contribuie la producerea acidului in vanele de coagulare.
Lactobacilii se impart in mod traditional in trei grupe:
(a) obligatoriu homofermentativi;
(b) facultativ heterofermentativi;
(c) obligatoriu heterofermentativi.
Lactobacilii care fac parte din BLNS (bacterii lactice non-starter) si sunt intalniti in mod obisnuit in branza;fac parte din grupul II - facultativ heterofermentative si de aceea sunt denumiti LFH. Multe specii de lactobacili mezofile au fost izolate din branzeturi, dar cel mai frecvent se intalnesc: Lactobacillus casei, Lb. paracasei, Lb. plantarum, Lb. rhamnosus si Lb. curvatus . 
Pediococcus acidilactici si Pediococcus pentosaceus sunt cei mai intalniti pediococi din branzeturi


Fisiere in arhiva (1):

  • Tipuri de Branzeturi.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!