Tehnologie alimentară

Tehnologia alimentara este stiinta interdisciplinara a tehnicilor aplicate alimentelor in mod stiintific cu scopul de a evita pierderile datorate conservarii, conditionarii, inmagazinarii si distribuirii si de a mari valoarea nutritiva.

Industria alimentara asigura pastrarea si conservarea produselor alimentare, avand ca scop, perfectionarea continua a tehnicilor de prelucrare, dar si asigurarea calitatii superioare a produselor.

In cazul industriei alimentare exista subramuri. Acestea se diferentiaza in functie de:

- Materii prime

- Procesele tehnologice utilizate

- Produsele finite obtinute

Ramurile industriei alimentare sunt:

-industria de morarit si panificatie;

-industria de prelucrare a carnii;

-industria laptelui.

Produsele alimentare de pe masa consumatorului sunt chiar cartea noastra de vizita. Chiar daca, calitatea materiei prime este exceptionala, produsul va ramane in topul preferintelor consumatorului doar folosind cea mai buna metoda de procesare si ambalare.

Distributia rapida a bauturilor este vitala, atat pentru a satisface cerintele clientilor, cat si pentru a mari potentialul vanzarilor. Prin sistemele noastre bazate pe gaz, puteti servi rapid bauturi de orice fel, la temperatura dorita, indiferent de locatie.

Renumele nostru se bazeaza pe cunostinte, experienta si solutii stiintifice,adaptate la necesitatile si particularitatile fiecarui caz in parte, menite sa scoata si sa mentina, tot ce e mai bun din produsele alimentare - peste sau fructe, produse de panificatie, sosuri portionate sau semipreparate.

O industrie alimentara competitiva care functioneaza bine este o conditie esentiala pentru aderarea la Uniunea Europeana. Privatizarea sectorului alimentar romanesc aproape ca s-a incheiat, dar se mai resimte inca o prezenta puternica a statului in unele subsectoare. Progresul inregistrat de privatizare e posibil sa fi contribuit la cresterea productiei si a productivitatii in industria alimentara, incepand cu anul 1990. Optiunile pentru proprietatea privata au atras, de asemenea, un flux crescut de investitii straine directe, dar nivelul ISD in sectorul alimentar (si in agricultura primara) ramane totusi scazut.

Mai mult, investitorii straini prefera in general sectorul comertului cu amanuntul si al restaurantelor, in timp ce ISD in sectorul de prelucrare sunt limitate la fabricile de bere si fabricile de lapte. Drept rezultat, micii proprietari privati (care reprezinta doua treimi din sector) sunt in general lipsiti de resurse financiare pentru imbunatatiri tehnologice, iar fabricile de stat supradimensionate, cu tehnologie invechita, lucreaza cu o capacitate si eficienta scazute. Privatizarea procesatorilor de stat care au mai ramas (in special in subsectoarele importante ale zaharului si fructelor) in combinatie cu o promovare agresiva a ISD ar trebui sa devina o prioritate de prim rang.

Industria alimentara a Romaniei reprezinta 14% din productia industriala totala a tarii (18% din total industrii prelucratoare), iar valoarea productiei sale a fost mai mare cu 43,5% in decembrie 2004 fata de anul 2000 (comparativ cu cresterea de 25,0% pe total industrie prelucratoare) in termeni reali.

Nu putem face fata in exportarea produselor din industria alimentara fara a ne conforma exigentelor calitatii pe pietele indrumatoare. Produsele nu vor putea corespunde in exclusivitate normelor si regulamentelor oficiale in vigoare pe piata importatoare: in afara de aceasta ele trebuie sa indeplineasca specificarile cumparatorilor si gusturile consumatorilor. Pentru ca produsul sa atinga nivelul dorit, cadrele dirijante ale intreprinderilor de prelucrare din tarile exportatoare trebuie sa cunoasca in mod temeinic aceste diverse exigente si sa