Rosiile reprezinta una din principalele legume utilizate in alimentatie in stare proaspata si avand cea mai mare pondere in industria conservelor de legume.Fructul este o baca de culoare verde la inceput,iar la maturitate rosu,roz,zmeuriu,galben ca lamaia,portocaliu sau chiar alb.Forma fructului este foarte variata si impreuna cu culoarea constituie un caracter de soi.Se pot intalni fructe de forma sferica,sferic turtita,ovoida,piriforma etc.Fructul poate fi neted sau incretit,mic,mijlociu,mare sau foarte mare.
Culoarea fructelor de tomate se datoreaza proportiei in care se gasesc in fructe pigmentii caroten si licopen.Lehmann precizeaza ca pielita fructelor nu se coloreaza in rosu,ci numai in galben sau ramane incolora.Din combinarea culorii pulpei cu cea a pielitei rezultaa culoarea fructelor diferitelor soiuri de tomate.
Fructul este format din epicarp (pielita),mezocarp (pulpa),tesutul placentar si semintele.In interiorul fructului se gasesc un numar variabil de compartimente denumite loji.[2]
1.1.Compozitia chimica a tomatelor: [2]
- Apa 94,0%;
- Zaharuri 2,8%;
- Amidon 0,3%;
- Celuloza 0,8%;
- Substante proteice 0,7%;
- Lipide 0,2%;
- Substante minerale 0,7%.
1.1.1.Continutul in vitamine al tomatelor:[3]
- Vitamina C 25 mg%;
- Caroten 0,82 mg%;
- Vitamina B1 70 - g%;
- Acid pantotenic 0,32 mg%.
1.2. Istoricul tomatelor:
Aceste fructe mari, carnoase si zemoase de la soiuri de valoare, create de minti iscusite, ajung in prezent la marimi impresionante, recordul mondial fiind atins in anul 1996, cand o rosie a cantarit 3,5 kg (undeva in SUA).
Cine si-ar fi imaginat ca la originea genetica a acestor fructe, in urma cu multe mii de ani, a existat o specie salbatica, denumita Lycopersicum esculentum - varietatea cerasiforme, cu fructele de marimea unor cirese. Aceasta planta crestea in zonele inalte ale Muntilor Anzi din Peru si Ecuador, unde era folosita mai intai ca planta medicinala si apoi ca planta alimentara. Centrul de origine s-ar fi aflat in jurul localitatilor Vera Cruz si Pueblo. De aici a fost dusa de bastinasi in zona platourilor inalte din Mexic, unde a inceput sa fie cultivata inca din Antichitate, cu 200 de ani i.e.n., indigenii mexicani dandu-i denumirea de tomati (in dialectul Nahnati).[6]
Dupa descoperirea Americii de catre Cristofor Columb (1492), tomatele au fost aduse in Europa de conchistadorii spanioli in secolul al XVI-lea si cultivate, mai intai, in Spania, Portugalia, Italia si, ulterior, in Anglia si Franta.
Fiind considerate ca fructe toxice, in acea vreme se evita consumul lor in alimentatie si erau folosite doar ca plante ornamentale si medicinale (mai ales afrodisiace), primind denumirea de ,,pomo daoro" - merele de aur (in Italia) sau ,,pomme daamour" - merele iubirii (in Franta). Abia dupa anul 1778 este consemnat consumul tomatelor ca leguma alimentara, mai mult in Peninsula Iberica.
In Romania, tomatele au fost cunoscute foarte tarziu, abia la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand gradinarii bulgari si sarbi produceau rasaduri de rosii pe paturi incalzite cu biocombustibili. Conditiile prielnice de clima si sol din tara noastra au permis extinderea rapida a culturilor, astfel ca, in scurt timp, a devenit cea mai populara dintre plantele legumicole. In prezent, culturile de tomate din Romania se intind pe o suprafata totala de peste 45.000 de hectare, cu o productie anuala de 760.000 de tone. [6]
Pe plan mondial cel mai mare producator de tomate este China urmata de Statele
Unite ale Americii (fig.1.).
Fig.1.Producatori mondiali de tomate.
1.3.Efectele nutritive ale tomatelor:
Valoarea alimentara si terapeutica a tomatelor este, in primul rand, de natura mineralizanta, vitaminizanta si catalitica si mai putin de natura trofica si energetica.
Recoltate la maturitatea fiziologica, rosiile se consuma imediat in stare proaspata sub forma de salata simpla sau in amestec cu alte legume (ardei, castraveti, ceapa, usturoi, marar, patrunjel).
1.Ana, A., Croitor, N., 2004. Tehnologia pastrarii legumelor si fructelor. Editura Fundatiei Universitare ''Dunarea de Jos'', Galati.
2.Croitor, N., Lenco, G., 2005. Tehnologia generala a industriei alimentare.Indrumar de lucrari practice. Editura Fundatiei Universitare ''Dunarea de Jos'', Galati.
3.Marinescu, I.,Segal, B., s.a., 1976. Tehnologii moderne in industria conservelor vegetale. Editura Tehnica , Bucuresti.
4.*** 2009 Tratat de industrie alimentara.Tehnologii alimentare.Editura ASAB,Bucuresti, v. V, p. 279-282.
5. http://www.gastropedia.ro/reteta/Suc-de-rosii-pentru-iarna/973/
6. http://farmaciaverde.wordpress.com/2008/05/10/folositi-zilnic-tomate-in-alimentatie/
7. http://www.the-aps.org/press/journal/06/1.htm - Tomato juice keeps emphysema from developing in new animal model of degenerative disease
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
