Tehnologia afumării peștelui

În alimentaţia locuitorilor din zonele de munte, în perioadele din afara posturilor, carnea ocupa un loc important. Pentru a o putea utiliza mai mult timp, păstrând calităţile nutritive şi organoleptice, locuitorii satelor de munte au folosit şi folosesc afumarea ca metodă de conservare pe durată limitată a cărnii. Odată cu apariţia echipamentelor frigorifice, conservarea prin congelare a ajuns să fie cea mai utilizată. Familia:Pinaceae

Genul:Abies

Specii:alba

Denumire populara:brad alb, brad nemeş, baradău, barădac, brădaică, bread, buhaci, cepi, haşcă, hăciugă, nemeş, pin alb,porod, sihlă.

Parti folosite:

cetina,mugurii,rasina

Arbore conifer, megafanerofit, mezohidrofit, mezoterm, ombrofil,eurionic (amfitolerant), montan (colinar), alogam, indigen, puţin rezistent la ger şi îngheţurile târzii, uşor vătămat de fum şi gazele din atmosferă, întâlnit pe soluri profunde, revene, fertile, în staţiuni adăpostite, la altitudinea de 600— 1 200 m în Carpaţii Orientali; la 700-1 500 m în Carpaţii Meridionali, cu mare capacitate de extindere în Carpaţii Occidentali: se mai numeşte. Genetic 2n = 24.

Compoziţie chimică: conurile de brad conţin ulei volatil bogat în α-pinen, borneol, un alcool, sesquiterpene. Scoarţa conţine 4 — 8% tanin, răşină etc. Frunzele conţin ulei volatil format din 1-α-pinen, 1-limonen, 1-acetat de bornil, aldehidă laurică, sesquiterpene. Conţinutul în substanţe organice al lemnului din alburn constă din celuloză (54,3%), pentozani (9,3%), lignină (26,5%), acid acetic (1,7%), extracte eterice (5,5%), ceruri, grăsimi (0,23%), iar în duramen constau din celuloză (50,2%), pentozani (8,6%), lignină (26,1 %), acid acetic (1.4%). extracte eterice (3,6%),extracte cu apă (7,7%),ceruri şi grăsimi (0,42%). Conţinutul mineral al lemnului constă din potasiu (22,55%), fosfor (5,04%), calciu (33,04%), mangan (6,17%), fier (0,41%), siliciu (3,71%),sodiu (4,94%) etc.

Recoltare. Cetina se recoltează tot timpul anului în parchete unde sunt tăieri. Mugurii (Abietii turiones) se recoltează primăvara şi se supun prelucrării.

Bioterapie. Ramurile tinere, mugurii, frunzele şi răşina au importanţă în medicina umană şi veterinară. Principiile active au rol eupeptic, diuretic, vitaminizant, astringent, antidiareic, antireumatic, antinevrotic. Utilizate în tratamentul afecţiunilor pulmonare, ale aparatului urinar, în faringo-amig-dalite, gastroenterite, anorexie, debilitate, reumatism.

Medicină umană.

Uz intern. 1. Pentru tratarea afecţiunilor pulmonare, bolilor nervoase şi ca diuretic: a) infuzie, din 2 linguri muguri peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 10—15 minute. Se strecoară. Se îndulceşte cu miere; se beau 2—3 căni pe zi; b) sirop de muguri, preparat din 1 kg muguri la 2 l apă. Se fierbe în clocot 15 — 20 minute. Se lasă la răcit. La 1 litrii soluţie se adaugă 900 g zahăr. Se fierbe din nou până dă în clocot. Se trage apoi în sticle mici închise la culoare, se astupă cu dop şi se păstrează la rece. La nevoie se foloseşte diluat în apă minerală sau apă obişnuită; c) sirop din muguri, pregătit prin stratificarea într-un borcan de 5 litri a unui rând de muguri şi unul de zahăr, până se umple. Se acoperă cu o farfurie şi se lasă la soare 5— 10 zile până se lasă sucul. Se strecoară apoi prin tifon şi se dă în clocot; se trage la sticle mici, se închid cu dop; se păstrează la rece. Se foloseşte diluat cu apă. 2. Pentru tratarea nefritei: în cursul unei zile se mestecă şi se sug 10— 15 g răşină proaspătă. 3. Pentru tratarea faringo-amigdalitei: în cursul unei zile se mestecă şi se sug 20—30 g răşină proaspătă. Procedura se practică până la vindecare.