Sectorul Alimentar

INTRODUCERE

O parte însemnată a plăcerilor unei călătorii constau în a servi masa într-un restaurant sau alt tip de unitate de alimentaţie. În plus, călătorii(turiştii) consideră acest lucru nu doar o plăcere, ci şi o necesitate. Modificările cele mai importante înregistrate în ultima perioadă în obiceiurile de consum ale populaţiei, sunt reprezentate de schimbarea modalităţilor de satisfacere a nevoilor de hrană. Statisticile demonstrează faptul că, astăzi în lume fiecare a treia masă se ia în afara domiciliului.

Activitatea de alimentaţie (sau alimentaţia publică ), se bazează pe contactul direct cu clientul, producţia la momentul consumului şi uneori chiar participarea clientului în proces producerii. Unul dintre factorii care determină succesul în afaceri al unei unităţi de alimentaţie este amplasarea acesteia. O amplasare favorabilă permite unităţii să beneficieze de fluxuri consistente de clienţi. Acest factor este necesar, dar nu şi suficient, întrucât managementul unităţii trebuie să se preocupe de fidelizarea clientelei. Între factorii de reuşită putem aminti: oferirea unor servicii de calitate, personalizarea relaţiilor cu clientul, calitatea primirii, etc.

Una din caracteristicile esenţiale ale serviciul de alimentaţie respectiv nestocabilitatea. Sunt anumite produse, ca de exemplu băuturile, care pot fi stocate, dar principalul produs oferit într-o asemenea unitate, respectiv preparatul culinar, nu poate fi stocat. În cursul unei zile, o unitate de alimentaţie traversează succesiv perioade de supraproducţie urmate de perioade de subproducţie. Acest fenomen, de altfel firesc, afectează negativ calitatea serviciilor oferite, dând naştere timpilor de aşteptare pentru client, şi în plus o scădere a ambilităţii angajaţilor şi a calităţii prezentării preparatelor în perioadele cu afluenţă maximă de clienţi. Fără a exista reţete în acest sens, o unitate de alimentaţie poate diminua aceste efecte negative prin: existenţa unui spaţiu de primire suficient de larg, amplasat la intrarea în unitate, care să permită clienţilor să aştepte; un serviciu rapid, favorizarea unei rotaţii rapide a clientelei prin amenajarea unei săli de servire fără mese strâmte, etc.

Clientul poate fi cooptat la executarea diverselor operaţiuni specifice, chiar operaţii de pregătire a preparatelor, de ex. să-şi pună singur friptura pe grătar. Acest transfer al operaţiunilor se poate realiza numai în măsura în care, clientul apreciază acest lucru ca fiind un avantaj, o modalitate de agrement, un aspect calitativ sau o opţiune personală.

NOŢIUNI GENERALE

În ceea ce priveşte conţinutul activităţii, alimentaţia se caracterizează prin complexitate, reunind într-un tot unitar activităţi (procese) independente, identice sau comparabile cu cele din alte ramuri ale economiei, respectiv un proces de producţie, unul de comercializare şi unul de servire.

O unitate de alimentaţie în general este restaurantul. El îndeplineşte următoarele 4 funcţii:

1. Funcţia de nutriţie – care se manifestă, în special, la masa de prânz luată în afara domiciliului şi la mesele frugale luate în afara orelor obişnuite de masă. Serviciul trebuie să fie rapid, costul mesei scăzut, iar cele mai reprezentative unităţi pentru această funcţie sunt restaurantele fast-food, snack-barurile, restaurantele amplasate în incinta întreprinderilor, etc.

2. Funcţia de agrement – care se manifestă la mesele luate într-o unitate de alimentaţie seara, în week-end, în timpul concediului, constrângerile de timp şi bani ale clientului fiind mai reduse.

3. Funcţia socială – care se manifestă în cazul mesei luate la restaurant cu familia şi prietenii

4. Funcţia de afaceri – reprezentată de masa de prânz luată de cadre superioare dun conducerea firmelor cu partenerii de afaceri. Preţul este mai ridicat, iar elementele esenţiale de apreciere a unităţii de alimentaţie sunt ambianţa şi calitatea preparatelor.