Fibrele alimentare sunt o categorie de carbohidrati proveniti din alimentele de origine vegetala: fructe, legume, cereale integrale. Acesti carbohidrati nu pot fi atacati si digerati de enzimele din tubul digestiv. Ele ajuta la stimularea digestiei, reducerea nivelului de colesterol in sange prevenirea cancerului de colon si controlarea glicemiei. Fibrele alimentare sunt pe post de balast, care se elimina odata cu celelalte reziduuri rezultate din procesul de digestie si de fermentatie intestinala. Termenul ,,fibre alimentare" a fost folosit pentru prima oara de nutritionistul E. H. Hipsley, in anul 1953. CLASIFICAREA FIBRELOR Clasificarea fibrelor este facuta din mai multe puncte de vedere, dar cea mai raspandita este clasificarea chimica, putandu-se diferentia: o celuloza o hemiceluloze o pectine o hixoglucani o lignine Din punct de vedere al solubilitatii, se diferentiaza: a) fibre insolubile in acizi si baze (celuloza, lignina si hemocelulozele) ce reprezinta 50% din fibrele vegetale, fiind denumite si fibre brute b) fibre solubile (pectinele, gumele, mucilagiile, unele hemiceluloze) In celula vegetala polizaharidele structurale sunt strans asociate. La fibrele de celuloza, legate prin legaturi de hidrogen se asociaza lanturi de xiloglucani prin legaturi similare. Pectinele se leaga, la randul lor, covalent de lanturile de xiloglucani, prin intermediul unui rest galactan si de resturile de aminoacizi ale proteinelor peretelui printr-un arabanogalactan, de asemenea, prin legaturi covalente. Proteinele care contin hidroxilprolina se asociaza cu oligoarabinozele. In ansamblu, peretele celular vegetal apare ca o macromolecula care contine o retea de componente mentinute structurat prin legaturi de hidrogen si legaturi covalente. Celuloza formeaza masa principala a peretilor celulari ai plantelor, fiind formata din resturi de celobioza polimerizate, cu greutate moleculara cuprinsa intre 300 000-500 000. Molecula de celuloza se grupeaza in micele datorita legaturilor de hidrogen, prin unirea a aproximativ 60 molecule. Fibra de celuloza este constituita din macromolecule filiforme de dimensiuni diferite legate covalent care pot atinge grade de polimerizare foarte mari ce determina caaracterul fibros al celulozei si rezistenta caracteristica la actiunea acizilor, alcaliilor si a enzimelor. Hemicelulozele sunt polizaharide mai putin complexe si un grad mai scazut de polimerizare. Prin hidroliza cu acizi diluati pun in libertate pentoze (arabinoza, xiloza) si hexoze (manoza, galactoza), acizi glucuronic si galacturonic, fiind considerate asociatii de pentozani si hexozani cu acizii uronici. In peretele celular se afla in stare amorfa sau paracristalina inconjurand microfibrele de celuloza. Xiloglucanii au o compozitie mai complexa fiind constituiti din celobioza polimerizata de care se ataseaza unitati de D-xiloza iar la acestea reziduul de L-frucoza si D-galactoza. Pectinele sunt polimeri ai acidului galacturonic legat 1,4, partial metoxilati. Ele se gasesc atat in peretele celular, avand rolul de a cementa peretii celulari, cat si sub forma solubila in spatiile intercelulare. Lignina este un polimer ramificat, alcatuit din unitati de fenil-propan, cu greutate moleculara cuprinsa intre 1 000-4 500, care se leaga partial de componentii polizaharidici ai peretelui celular. PROPRIETATILE FIBRELOR ALIMENTARE Fibrele alimentare se caracterizeaza printr-o serie de proprietati interesante care justifica importanta lor metabolica si necesitatea includerii in ratia zilnica. Absorbtia si legarea apei. Printre proprietatile functionale ale fibrelor se mentioneaza capacitatea mare de absorbtie si legare a apei, proprietate care determina, in mare masura, efectele lor fiziologice. Datorita higroscopicitatii lor, hemicelulozele, pectinele, mucilagiile si celuloza au capacitatea de a absorbi apa, in unele cazuri formand adevarate geluri cu rol umectant, emolient si lubrifiant asupra bolului fecal. Datorita acestei proprietati, fibrele alimentare absorb din intestin odata cu apa si substante nocive exo- si endogene, pe care le elimina odata cu fecalele. Printre substantele nocive eliminate de fibre se numara si produsii de degradare ai acizilor biliari care sunt suspectati de a exercita efecte nocive, fiind considerati chiar precursori cancerigeni. Fibrele vegetale leaga sarurile biliare si le fac indispensabile pentru absorbtia intestinala, iar prin marea capacitate de absorbtie a apei ele exercita un efect detergent puternic si o actiune salutara in nutritie, in general. Capacitatea de hidratare a fibrelor este diferita, in functie de produsul vegetal folosit. Astfel, capacitatea de legare a apei, raportata la 100g material, este de 447g pentru tarata de grau, 312g mango, 208g la morcovi, 177g la mere, 168g varza, 165g faina de ovaz, 68g banane si conopida, 41g cartofi. Capacitatea de hidratare a taratei este ingluentata de gradul de maruntire putand varia intre 600 si 310, actiunea maxima exercitand-o particulele de aproximativ 1 mm. Lignina, prezinta, de asemenea, capacitatea de absorbtie a acizilor biliari si a produselor de degradare. Procesul depinde de pH-ul mediului find mai puternic in mediul acid si mai redus in mediul alcalin. Absorbtia, ca proces de suprafata, este dependenta de gradul de modificare a fibrelor, in functie de procesele enzimatice care au loc. Aceste modificari depind atat de natura fibrelor, cat si de activitatea enzimatica a microflorei. Digestibilitatea. Digestibilitatea fibrelor alimentare variaza in limite largi fiind neinsemnata pentru sursele din cereale, 24% pentru fibrele din portocale, 42% pentru varza si 57% pentru mere. Cercetarile efectuate cu fibrele purificate au demonstrat ca se pot hidroliza maximum 79-90% heliceluloze si 45-46 din celuloza. Pectina este complet transformata, in timp ce lignina trece total prin fecale. Dupa unii cercetatori, nici celuloza nu poate fi transformata, acest proces fiind dependent, in cea mai mare masura, de gradul de complexitate al macromoleculei polizaharidului si de microflora intestinala. Microflora din colon are un rol determinant asupra digestibilitatii fibrelor alimentare, constatandu-se o crestere a cantitatii de acizi grasi volatili, metan si dioxid de carbon odata cu suplimentarea ratiei in fibre. Bacteriile izolate din fecalele umane au capacitatea de a hidroliza polizaharidele, inclusiv celuloza si hemicelulozele. In urma digerarii fibrelor la nivelul colonului si ileusului terminal, acizii grasiformati: acetic, butiric, propionic care sunt izolati la pH-ul colonului in proportie de 99%, au o liposolubilitate slaba din cauza ca nu se absorb si actioneaza prin efect osmotic, contribuind astefel la cresterea masei fecalelor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
