Refractometru

Extras din referat Cum descarc?

Determinarea continutului de zahar din sfecla si sucuri
Refractometrele sunt instrumente optice ce se folosesc pentru determinarea concentratiilor de zahar in siropuri, sucuri, precum si a diferitelor amestecuri lichide ce constituie produse intermediare si finale in industria alimentara, sau in alte domenii.
Principiul de functionare. Masurarea concentratiei solutiilor cu ajutorul refractometrului se bazeaza pe principiul refractiei totale a luminii (raza de lumina incidenta pe suprafata de separare sub un unghi limita este refractata total). Unghiul limita depinde de indicele de refractie a lichidului, relatia fiind direct proportionala. Razele de lumina care trec dintr-un mediu dens intr-un altul de o densitate mai mare sunt deflectate. Cand se intampla acest lucru, se creeaza un unghi de incidenta pe primul mediu si unul de refractie pe cel de-al doilea mediu. Raportul dintre sinusurile celor doua unghiuri dau indicele de refractie.
Concentratiile de zahar pot fi determinate cu refractometre de masa (laborator) sau cu refractometre de mana (portabile).
Refractometrele de masa (fix) Abbe - sunt aparate de laborator cu ajutorul carora se determina indicele de refractie (fig.1.). Aceste refractometre au un domeniu larg de masurare pentru indicele de refractie si anume intre n=1,3000 si 1,7000.
Refractometrul Abbe este prevazut cu o scala indicand:
- fie indicele de refractie (n) cu patru zecimale;
- fie procente de masa zaharoasa (%) cu o aproximatie de 0,1 %.
Refractometrul este prevazut cu un termometru a carui scala este cuprinsa intre 15 +-5oC. 
Fig.1. Refractometrul Abbe standard 
de mare precizie (+-0,0002) pentru indicele de 
refractie 
Refractometrul Universal Karl Zeiss, reprezentat in fig. 2., este compus dintr-un bloc al prismelor alcatuit din doua prisme dreptunghice (4) identice, una de iluminare si cealalta de masurare intre care se introduce produsul de analizat. Corpul prismelor poate fi rotit impreuna cu un sector gradat, cu ajutorul unui surub (5), direct in indici de refractie.
Fig. 2. Refractometrul Universal Karl Zeiss
1,6-lunete; 2-compensator; 3,5-surub; 4-prisme dreptunghice;
S-surub; T-termometru; O-oglinda.
Materialul din care sunt construite prismele poarta numele de flint. Surubul (S) strange cele doua prisme intre ele. Prismele pot fi termostate, iar temperatura la care se afla prismele impreuna cu proba se poate citi pe termometrul (T).
Determinarea indicelui de refractie se face la temperatura constanta cunoscuta, deoarece valoarea indicelui de refractie se modifica cu temperatura. 
Razele de lumina emise de sursa (un bec de 25-40 W sau lumina zilei) sunt reflectate de oglinda (O) pe prisma de iluminare si dupa ce sufera o serie de refractii la diferite limite de separare, patrund in luneta aparatului (1). Ultima raza care va intra in prisma de masurare si apoi in ocularul lunetei (1) este cea a carei incidenta este tangentiala si care va fi deci refractata dupa un unghi limita.
Luneta (6) este montata rigid la corpul refractometrului, iar in interiorul sau este fixata scala indicilor de refractie si a concentratiilor de zahar, care se deplaseaza prin rotirea surubului (5).
Privind in ocularul lunetei (1) campul va aparea jumatate intunecat si jumatate luminat (fig. 6). Pozitia limitei de demarcatie dintre cele doua campuri, corespunzatoare unghiului limita, depinde de marimea indicelui de refractie produsului de analizat.
Trecand prin prisme si lichid, razele ce vin de la sursa de lumina, sunt dispersate, fenomen ce se observa la granita celor doua zone ale campului observabil in luneta (1) (aceasta granita este colorata in culorile spectrului - figura 7.). Pentru inlaturarea dispersiei, in partea inferioara a lunetei se gaseste compensatorul (2), care consta din trei prisme optice si care este manevrabil prin rotirea surubului (3).
Rotind tamburii (5) si (3) se ajunge la pozitia in care limita de separatie coincide cu intersectia firelor reticulare ce sunt fixate in ocular (fig. 3. c).

Fisiere in arhiva (1):

 Refractometru.doc