Reciclarea Materialelor în România

1. Descrierea Cazului

Reciclarea, există din cele mai vechi timpuri, primele menţionări datând din vremea lui Platon, în 400 i.Hr. În perioadele în care resursele erau mai greu de găsit, studiile arheologice au dovedit că deşeurile casnice erau mult mai puţin numeroase, ceea ce implică faptul că anumite deşeuri erau reciclate în absenţa unor materiale noi.

Cele două războaie mondiale au încurajat reciclarea. În al doilea război mondial au existat campanii de promovare intensă duse de guvernele ţărilor implicate în război pentru a-i îndemna pe cetăţeni să doneze metale. Programele de conservare a resurselor a continuat şi după război în unele ţări fără resurse naturale abundente,cum ar fi Japonia.

În zilele noastre multe ţări au abordat deja problema recuperării şi recirculării resurselor refolosibile şi au trecut la o coordonare unitară a acestei activităţi. În Olanda, Belgia şi Germania, reciclarea este obligatorie încă din anii '80. În prezent şi în România tot mai mulţi oameni conştientizează importanta reciclării. Un rol important în informarea publicului larg o au şi numeroasele campanii de reciclare din ultima vreme. S-au intensificat acţiunile pentru acţiunile de reglementare a activităţilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum şi eforturile de cercetare pentru găsirea celor mai eficiente cai de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile. În domeniul reciclării la noi în ţara se impun următoarele strategii:

1. Prevenirea formării deşeurilor,

2. Valorificarea deşeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare - unde Core Mataliat vă vine în ajutor şi

3. Eliminarea finală a deşeurilor care nu şi-au găsit o valorificare.

Sănătatea mediului înconjurător şi implicit sănătatea oamenilor depinde de modul în care ştim să îl păstrăm curat. În România problematică gestionarii deşeurilor a devenit importanta în anii ’90, după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană stringenta după România a fot acceptată ca mambra a Uniunii Europene . Informaţiile statistice privind progresele din ultimii ani lasa loc suspiciunilor cu privire la îndeplinirea defectuasa a obiectivelor cantitative şi calitative asumate cu termene ferme, pentru îndeplinirea cărora România a beneficiat de asistenta dedicată (inclusiv fina nicara) atât în perioada de preaderare cât şi în cea postaderare. În consecinţă România se poate afla în curând în situaţia de a plăti penalizări generate de nerespectarea acestor termene.

În ciuda atenţiei sporite privind reciclarea în ultimii ani, depozitele de deşeuri sunt în continuare destinaţia predominanta pentru deşeurile menajere şi industrial. O condiţie prealabilă pentru colectarea selectivă a deşeurilor este stabilirea legislaţiei corespunzătoare şi asigurarea mecanismelor de reglementare pentru a facilita stabilirea unui sistem performant şi eficient pentru colectarea şi reciclarea deşeurilor.

România se număra printre statele UE cu cele mai mari lacune în privinţa gestionarii deşeurilor municipale, primind 11 steguleţe roşii la cele 18 criterii stabilite de Comisia Europeană.

Deficientele includ strategii incomplete sau inexistente de prevenire a producerii deşeurilor, lipsa stimulentelor pentru a evita depozitarea deşeurilor la gropile de gunoi, precum şi o infrastructură neadecvată de gestionare a deşeurilor.

Faptul că se recurge masiv la depozitarea deşeurilor la gropile de gunoi înseamnă că unele opţiuni mai bune de gestionare a deşeurilor, precum refolosirea şi reciclarea, sunt în mod sistematic subexploatate . În consecinţă, perspectiva este deficitara este concluzia raportului Comisiei Europene.

România pierde resurse valoroase prin faptul că tratează deşeurile ca pe gunoaie, nereuşind valorificarea acestora. Necunoaşterea legislaţiei de către autorităţile locale, lipsa infrastructurii, preocuparea limitată pentru alternativele la depozitare, slabă absorbţie a finanţării europene în domeniu sunt numai câteva motive care explica proastă gestionare a deşeurilor în România.