Politica Agricolă și Integrarea României în Uniunea Europeană

Viitorul dezvoltării durabile în spaţiul rural în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană

Coordonatele dezvoltării durabile în spaţiul rural european

Politica agricolă a UE a optat în ultimii ani, printre altele, pentru priorităţi noi legate de dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului înconjurător. Conform orientărilor din ultimul deceniu, PAC urmăreşte reglementarea şi promovarea unei dezvoltări rurale durabile care să asigure o mai bună coerenţă între politica de pieţe şi de preţuri şi să susţină dezvoltarea mediului rural, la nivelul tuturor sectoarelor sale caracteristice.

Cu privire la agricultură, noua politică de dezvoltare rurală vizează:

- perfecţionarea exploataţiilor agricole;

- garantarea calităţii şi a siguranţei produselor agroalimentare;

- asigurarea unor venituri rezonabile şi stabile pentru agricultori;

- luarea în considerare a problemelor legate de mediul înconjurător;

- dezvoltarea de activităţi complementare şi auxiliare pentru a crea locuri de muncă, pentru evitarea depopulării regiunilor rurale şi întărirea economică şi socială a zonelor rurale;

- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă şi asigurarea de oportunităţi egale pentru femei şi bărbaţi .

În domeniul politicii socio-rurale, au fost elaborate o serie de reglementări:

• Reglementarea Consiliului 1257/1999 pentru sprijinirea dezvoltării rurale prin FEOGA şi modificarea şi anularea unor reglementări;

• Reglementarea Comisiei 1750/1999 care stabileşte regulile detaliate pentru aplicarea Reglementării 1257/1999 pentru sprijinirea dezvoltării rurale prin FEOGA;

• Reglementarea Comisiei 2063/1999 care stabileşte regulile pentru modificarea susţinerii dezvoltării rurale prevăzute prin reglementarea Consiliului 1257/1999.

În aceeaşi direcţie, se înscrie şi Conferinţa de la Cork din noiembrie 1996, care a constituit prilejul sublinierii importanţei zonelor rurale pentru UE şi a nevoii de promovare a astfel de regiuni. Conferinţa a adoptat un program de dezvoltare rurală în 10 puncte: preferinţă rurală, abordare integrată, diversificare, durabilitate, subsidiaritate, simplificare, promovare, finanţare, management şi evaluare-cercetare. Dezbaterile de la Cork s-au încheiat cu formularea unor concluzii cuprinzând soluţii referitoare, mai ales, la diversificarea activităţilor economice şi sociale în zonele rurale şi la susţinerea măsurilor pentru a face mai atractivă şi mai uşoară viaţa şi activitatea în aceste regiuni.

Noi propuneri de reglementări în acest domeniu au fost larg susţinute de către Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, cum ar fi consolidarea prin dezvoltare rurală a tuturor măsurilor tradiţionale ale politicii agricole, urmărindu-se acordarea unui rol mai important şi susţinerea măsurilor agro-ecologice, mai ales a celor care presupun un efort suplimentar din partea agricultorilor, de cultivare a produselor ecologice (fără îngrăşăminte chimice) sau menţinerea unor habitate semi-naturale.

În „Agenda 2000 Pentru o Uniune mai puternică şi extinsă” document dat publicităţii de către Comisia Europeană se recunoaşte că, o politică comună de dezvoltare rurală trebuie să însoţească şi să completeze celelalte instrumente ale PAC şi, prin aceasta, să contribuie la îndeplinirea obiectivelor....

Agenda 2000 a introdus schimbări semnificative în politicile agro-structurale şi rurale, cum ar fi :

- promovarea dezvoltării şi adaptării regiunilor rămase în urmă. Aceasta include şi cele mai îndepărtate regiuni;

- susţinerea reconversiei economice şi sociale a regiunilor care au dificultăţi structurale;

- sprijinirea adoptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie şi formare profesională.

În ceea ce priveşte politica rurală, Agenda 2000 semnalează creşterea cererii pentru o agricultură mai ecologică, precum şi folosirea pe scară tot mai largă a zonei rurale pentru recreere. Aceste aspecte generează noi obligaţii şi posibilităţi de dezvoltare pentru agricultură. La nivelul spaţiului rural european, orientarea producătorilor spre practicarea unei agriculturi ecologice este susţinută de măsuri privind agromediul. În cadrul reformei PAC, aceste măsuri prevăd recompensarea eforturilor agricultorilor prin asigurarea unor venituri echitabile pentru a se stabiliza în zonele rurale. Aceste venituri pot proveni din vânzarea la preţul remuneratoriu a produselor pe piaţă, din activităţi alternative şi din diferite ajutoare directe sau compensaţii.

Condiţiile restrictive ale mediului şi cheltuielile pe care acesta le generează se răsfrâng asupra produselor obţinute, asupra calităţii lor şi, în special, asupra costului de producţie unitar. Din acest motiv, pentru producători interesează asigurarea suportului financiar de protejare a veniturilor la nivel de individ, iar la nivel de colectivitate dezvoltarea durabilă rurală. În acest sens, Uniunea Europeană participă financiar prin programe de susţinere şi prin măsuri de compensare a costurilor necesare pentru activităţile de protecţie a mediului.

Comisia Europeană este în favoarea rolului important al acestor măsuri agroecologice. Prin reorganizare, în sensul definirii mai exacte a obiectivelor structurale, se va urmări şi atingerea altor aspecte ale dezvoltării durabile.

Reforma PAC promovată prin Agenda 2000 vizează perioada 2000-2007. Conform acestui document, agricultura trebuie să devină mai competitivă pe pieţele mondiale, să se adapteze mai bine nevoilor consumatorilor şi, ca urmare a priorităţii acordate dezvoltării durabile, mai sensibilă faţă de protecţia mediului. Obiectivele strategice ale PAC pentru viitor, formulate în Agenda 2000, în ceea ce priveşte politica rurală, se referă la semnalmente privind dezvoltarea durabilă a comunităţii rurale. În concordanţă cu progresul comunităţii se urmăresc o serie de măsuri: