Particularitățile bucătăriei scandinave - norvegiene, finlandeze, suedeze, daneze

Introducere

Bucătăriile norvegiană, daneză, finlandeză şi suedeză sunt practic imposibil de separat, deoarece ele pur şi simplu nu există. Există în schimb o bucătărie comună, scandinavă, care le este proprie tuturor scandinavilor. Ea s-a format datorită condiţiilor naturale în care le-a fost dat să trăiască locuitorilor acestei regiuni a Europei. Proviziile acumulate vara şi toamna trebuie să fie folosite în decursul lungii ierni, ca urmare, oamenii au învăţat să conserve şi să stocheze. Hrana sărată, murată şi marinată nu era nici prea sofisticată, nici prea bogată în vitamine.

Cea mai diversificată bucătărie o au locuitorii Suediei. Aici se consumă multe legume şi fructe. Totuşi, pe măsură ce ne deplasăm spre nord, înspre teritorii cu o climă tot mai aspră, vom vedea tradiţii culinare tot mai sărace. Atât lipsa plantelor cât şi dificultăţile legate de creşterea animalelor au făcut ca peştele să devină baza bucătăriei scandinave. Dintre toţi peştii, somonul are cel mai nobil şi fin gust.

Suedia este situata in interiorul peninsulei scandinave cu o clima si un relief dificile, cu mulţi munţi, păduri, lacuri si o iarna care parca nu se mai sfârşeşte. Bucătăria suedezilor este direct influenţată de toate acestea, e mai variata in sud si din ce in ce mai săracă in nord, acolo unde condiţiile sunt cele mai aspre.

Bucătăria suedeză ar putea fi descrisă ca fiind centrată în jurul produselor lactate de cultură, pâine crocantă si moale, fructe de pădure ş pomuşoare, diferite tipuri de carne cum ar fi carnea de vită şi de porc, produse marine: fructe de mare, scoici, peşte, peşte murat, diferite legume (legume murate), inclusiv cartofi şi varză şi alte legume din familia Crucifere.

Specificul bucătăriei tradiţionale suedeze este atenţia acordata conservării legumelor şi cărnii, o necesitate ţinând cont de lunga iarna ce îi aşteaptă in fiecare an pe locuitori acestei tari. Fructele erau transformate in gemuri si marmelade, legumele erau puse in conserve sau depozitate în pivniţe, carnea era si ea sărată, afumată, uscată sau marinată.

Bucatele tradiţionale suedeze, unele având câteva secole vechime, sunt în continuare o parte foarte importantă a mesei zilnice, în ciuda faptului că bucătăria moderna suedeză adoptă tot mai multe influenţe internaţionale.

Pe plan internaţional, cele mai renumite tradiţii culinare suedeze sunt smörgåsbord şi julbord, la Crăciun, inclusiv binecunoscutele feluri de mâncare suedeze, cum ar fi gravlax şi perişoare.

Bucătăria suedeză tinde să fie practică şi unitară, totuşi există diferenţe între bucătăria din sudul Suediei şi nordul Suediei. De-a lungul istoriei în partea de nord s-o consumat vânatul şi carnea de ren, caracteristici tradiţionale ale poporului Saami, în timp ce legumele proaspete au jucat un rol mai mare în Sud. Multe bucate tradiţionale utilizează arome simple, dar contrastante, cum ar fi mâncarea tradiţională de perişoare consistent şi sos-gem înţepător de merişoare de munte (uşor similar la gust cu sosul de afine). Bucătăria suedeză se deosebeşte de cea a vecinilor săi, Norvegia şi Finlanda, prin bucate mai îndulcite.

La prima vedere, meniul suedez tradiţional pare unul destul de sărac si de puţin sofisticat unde pe primul loc stau preparatele din carne de peste, cea mai apreciata fiind cea de somon, sărată sau afumată cu garnitura de cartofi sau legume preparate cât se poate de simplu.

Chiar si in condiţiile acestea vitrege, preparatele suedeze sunt totuşi extrem de variate, nu degeaba au creat smorgasbord celebrul bufet suedez. Tocmai aceasta nevoie de a conserva si de a face alimentele sa poata fi pastrate o cat mai lunga perioada a dat nastere unei mari varietati de produse. Asa au aparut nenumarate sortimente de gemuri si dulceturi facute din toate fructele de padure posibile, modul diferit de conservare a carnii duce de asemenea unor gusturi si arome unice.

Este greu sa definesti bucataria norvegiana in acelasi fel ca pe cea franceza, intr-o tara care nu are o istorie a claselor aristocrate si burgheze, care sa dezvolte o traditie culinara. In afara de hoteluri, traditiile se mai pastreaza in cateva cabane montane. Astazi insa, bucataria norvegiana se poate cu siguranta lauda cu o mare diversitate. La fel ca in celelalte tari, turismul a creat un proces de internationalizare a felurilor de mancare - puteti gasi cu usurinta lanturi de restaurante internationale.

Bucătăria norvegiană în forma sa tradiţională se bazează în mare parte pe materiile prime disponibile în Norvegia, munţii, pădurile şi coasta. Aceasta diferă în multe privinţe de alte bucătării continentale, cu o concentrare mai puternică asupra vânatului şi peştelui.

Bucătăria norvegiană modernă, deşi încă puternic influenţată de fundalul său tradiţional, acum poartă urmele globalizării: pastele şi pizza si ca sunt la fel de comune ca şi perişoarele şi codul, în trecut produse alimentare de bază

Bucătăria daneză se caracterizează prin prezenţa produselor potrivite pentru clima nordică, rece şi umedă: orz, cartofi, secară, sfeclă, verdeţuri, fructe de pădure si ciuperci care sunt cultivate pe plan local. Produsele lactate sunt una din specialităţile bucătăriei daneze. Datorită climei sale, dar şi a practicilor agricole aplicate această bucătărie are multe în comun cu cele ale altor ţări scandinave, cât şi cu bucătăriile unor ţări din Europa Centrală şi de Est, Bucătăria daneză are multe în comun cu ei. Cu toate acestea, ea are propriile sale caracteristici distinctive, care s-au format dintr-o varietate de influenţe în timpul istoriei lungi şi dificile a ţării.

1. Scurte date istorice

Importanţa peştelui a guvernat bucătăria populaţiei suedeze şi a modelelor comerciale încă de la începutul istoriei. Pentru conservare, peşte era sărat, uscat, afumat şi marinat. Sarea a devenit un element major de comerţ la începutul Evului mediu scandinav, care a început aproximativ în sec. al 10-lea Varza murată şi alte fructe murate: mere, pomuşoare etc. au fost folosite ca o sursă de vitamina C în timpul iernii (azi varza este folosită foarte rar în bucătăria suedeză). Gemul şi dulceaţa din merişoare de munte sunt servite a adăuga prospeţime la produsele alimentare, uneori destul de grele, cum ar fi fripturi si tocane. Alimente de baza, painea de secara si laptele de vaca sau ren erau consumate atat proapete dar si transformate. Painea de secara coapta foarte mult se numeste kavring si era taiata in felii subtiri knackebrad uscate care puteau fi pastrate multa vreme. Laptele era folosit la fabricarea branzeturilor sau ale unor specialitati cum ar fi lapte acru filmjolk, sau un fel de smântâna - graddfil.