Noțiuni de igienă individuală

O piele curata va constitui o buna bariera in fata infectiilor, va mentine functia de termoreglare, functia de secretie, excretie, respiratie, functia de organ de simt. Mentinerea integritatii pielii, deci a tuturor functiilor sale, se face prin mentinerea unei cat mai bune curatenii corporale.

Starea de curatenie a pielii se modifica in permanenta atat datoritaimpuritatilor din mediul extern si sarurilor ramase pe piele in urma evaporariitranspiratiei, cat si datorita sebumului, care favorizeaza descompunerea substantelor din piele, ceea ce explica mirosul neplacut, caracteristic al celorcare nu se spala.

Pe pielea murdara, porii se astupa, ceea ce impiedica functia respiratorie si de excretie a pielii. Totodata, pe pielea murdara se inmultesc cu mare repeziciune microorganismele, datorita si unor produsi alcani favorizanti, prezenti in impuritatile de pe piele. Aceste microorganisme pot determina aparitia unor bolide piele (foliculite, furunculi), a unor boli infectioase (febra tifoida, hepatita epidemica, parazitoze sau micoze).

Toate aceste neajunsuri pot fi prevenite prin mentinerea curateniei pielii cu ajutorul apei si sapunului. Apa calda la tempuratura de 30-380C, curata pilea de impuritati, indepartand praful, transpiratia, grasimea si microbii. Pentru spalare se recomanda folosirea buretelui, care are o actiune mecanica, usurand indepartarea impuritatilor. Dupa spalat, corpul va fi sters cu un prosop curat, gros si moale.

Buretele si prosoapele trebuie sa fie obiecte de utilizare strict individuala, sa nu se foloseasca in comun cu alti membri ai familiei. Spalatul corpului se face prin imbaiere in cada, fie prin dus. Baia in apa calda cu sapun se recomanda cel putin o data pe saptamana. Zilnic, in functie de posibilitati si in special seara, se recomanda efectuarea unui dus pentru a fi inlaturate toate impuritatile acumulate pe corp in timpul zilei.

Pe langa igiena corporala generala se vor lua masuri de curatenie partiala, care privesc anumite parti ale corpului si trebuiesc practicate de mai multe ori pe zi. In cadrul acestor actiuni se prevede igiena manilor, a parului, a urechilor, igiena nasului, buco-dentara si igiena organelor genitale.

In legatura cu igiena mainilor, spalatul pe maini cu apa si sapun inainte de masa si intoatdeauna dupa folosirea toaletei constituie o cerinta esentiala de preintampinare a numeroase boli intre care si a hepatitei virale care se numeste si “Boala mainilor murdare”.

De asemenea, in legatura cu igiena parului si a unghiilor este necesar sa amintim urmatoarele: spalatul parului se face cu apa si sapun sau sampon cel putin o data pe saptamana. La inceput, parul se inmoaie in apa, se sapunste si se freaca la radacina cu buricele degetelor si nu cu unghiile, asa cum gresit mai procedeaza unii. Lipezirea se face cu apa din abundenta. Unghiile, si ele anexe ale pielii, trebuie mentinute intr-o permanenta stare de curatenie. Prin taiere o data pe saptamana, nu este favorizata depozitarea murdariei si a microbilor. Unghiile se spala cu o periuta, cu apa si sapun. Unghiile lungi ale mainilor se intretin greu, iar in numeroase profesii sunt interzise.

Deosebit de important este pastrarea sanatatii aparatului buco-dentar. Imbolnavirile dintilor, dintre care cea mai frecventa este caria dentara, afecteaza in mod direct digestia, sanatatea aparatului cardio-vascular si osteo-articular, functiile ficatului.

De aceea, combaterea cariei trebuie sa fie o preocupare permanenta, iar cea mai simpla masura este spalatul corect si regulat pe dinti, dupa fiecare masa, dar mai ale dupa masa de seara. Dintii se perie vertical, dinspre gingie spre margine, pe ambele fete si apoi gura se clateste puternic pentru a antrena resturile alimentare consecutive mesei. Nu se amana niciodata apelul la stomatolog, chiar daca nu sunt prezentate durerile de dinti, si se urmeaza tratamentul pana la final, pentru a preveni complicatiile. Nu se folosesc dintii pentru a sparge si deschide diverse obiecte.