Norii

Cuprins referat Cum descarc?

1. Norii. Notiuni generale 2
2. Determinarea directiei si vitezei vantului 2
3. Clasificarea norilor 4
4. Descrierea famililor de nori 6
5. Nebulozitatea 7
6. Efectuarea observatiilor asupra nebulozitatii 7
7. Determinarea si inscrierea nebulozitatii 8
8. Precipitatiile 8
9. Ceata 12
10. Fulgerul 13
11. Curcubeul 14
12. Concluzii obtinute in urma documentarii 18
13. Referinte bibliografice si webografice 19

Extras din referat Cum descarc?

NORII
Notiuni generale
Observarii norilor i s-a acordat intotdeauna mare atentie in meteorologie. Dar, exactitatea metodelor aplicate pentru obsevarea norilor, n-a urmarit tot timpul si gradul de interes pentru rezultatele acelor observatii. Abia mai recent a crescut gradul de exactitate al observarii norilor, asa ca, cu mai mare incredere se poate privi si contributia lor la schimbarile meteorologice, bilantul radiatiei, schimbul de caldura dintre Pamant si spatiul cosmic s.a.m.d.
Pentru necesitatile serviciilor meteorologice, observarea norilor cuprinde: 
1. Determinarea (recunoasterea) norilor;
2. Determinarea directiei si vitezei vantului;
3. Notarea innorarii (cantitatii de nori);
4. Notarea densitatii norilor; 
5. Masurarea sau notarea inaltimii norilor. 
Determinarea directiei si vitezei vantului
Directia deplasarii vantului reprezinta directia de unde norii vin. La norii josi, directia deplasarii se poate determina si vizual. Dar, cand este vorba despre norii inalti, directia lor un se poate determina fara folosirea greblei lui Bessonov sau a oglinzii pentru nori (nefoscop).
Cu ajutorul acestor doua instrumete se determina si viteza relativa a norilor. De exemplu, viteza deplasarii norilor cu ajutorul greblei lui Bessonov se determina in functie de numarul de dinti n de pe grebla, pe care norul, de inaltime H, il parcurge in timpul t, adica:
V= (n H) / 10 t
Pentru ca inaltimea norilor este de regula necunoscuta observatorului de la statia meteorologica, aceasta pentru altitudinea H se considera 1000 m.Cu aceasta nu se calculeaza viteza adevarata, ci viteza miscarii proiectiei la nivelul de 1000 m.In acest caz, ecuatia devine:
V1000= (100 n) / t [3]
Norii se formeaza cand vaporii invizibili de apa din aer se condenseaza in picaturi de apa vizibile sau in cristale de gheata. Acest fenomen se produce in trei modalitati distincte.
1) Aerul este racit sub punctul de saturatie. Aceasta se intampla cand aerul intra in contact cu o suprafata rece sau cu o suprafata care se raceste prin iradiere, sau in cazul in care aerul este racit de expansiunea adiabatica, care este datorata cresterii in altitudine. Aceasta se poate intampla:
o de-a lungul fronturilor calde si reci, asa numita ridicare frontala; 
o cand aerul se ridica in susul versantului unui munte si se raceste in timp ce se inalta in atmosfera (ridicare orografica); 
o prin convectia cauzata de incalzirea unei suprafete prin expunere la soare, numita incalzire diurna; 
o atunci cand aerul cald trece pe de-asupra unei suprafete mai reci cum ar fi o suprafata de apa rece sau o platforma de eroziune, alpina sau nu. 
2) Norii se pot forma atunci cand se amesteca doua mase de aer care sunt ambele sub punctul de saturatie. De exemplu respiratia intr-o zi rece, evaporarea apei Oceanului Arctic, etc.
3) Aerul ramane la aceeasi temperatura dar absoarbe mai multi vapori de apa, pana cand ajunge la saturatie.
Apa dintr-un nor obisnuit poate avea o masa de cateva milioane de tone. In orice caz, volumul unui nor este corespunzator de mare, iar densitatea vaporilor este de fapt destul de scazuta incat curentii de aer de desubtul si din interiorul norului sa fie capabili sa sustina picaturile suspendate in aer. De asemenea, conditiile din interiorul unui nor nu sunt statice: picaturile de apa se formeaza si se evapora in mod constant. O picatura de apa obisnuita are o raza de 1 x 0.00001 m si o viteza terminala de circa 1-2 cm/s. Aceasta ofera picaturilor de apa destul timp sa se reevapore cand cad in aerul mai cald de sub nor. Majoritatea picaturilor se formeaza cand vaporii de apa se condenseaza in jurul unui nucleu de condensare, o particula minuscula de fum, praf, cenusa sau sare. In conditii de suprasaturare, picaturile de apa se pot comporta ca nuclee de condensare.
Picaturile de apa care sunt destul de mari pentru a cadea pe pamant sunt produse in doua feluri. Cel mai important se presupune a fi Procesul Bergeron, descoperit de catre Tor Bergeron, care afirma ca picaturile de apa supraracite, impreuna cu cristalele de gheata dintr-un nor, interactioneaza si duc la cresterea rapida a cristalelor de gheata, care precipita din nor si se topesc in timp ce cad. Acest proces are loc de obicei in nori ai caror varfuri au temperaturi de mai putin de -15 ?C. Al doilea proces important este acela de coliziune si captare, care are loc in nori cu varfuri mai calde, in care coliziunea picaturilor de apa care se ridica si coboara, produce picaturi din ce in ce mai mari, care sunt in final destul de grele pentru a cadea pe pamant sub forma de ploaie. In timp ce o picatura cade printre alte picaturi mai mici care o inconjoara, ea produce o "trezire" care atrage cateva dintre picaturile cele mici in coliziuni, ajutand astfel la raspandirea procesului. Aceasta metoda de producere a picaturilor de ploaie reprezinta mecanismul primar in norii stratiformi josi, si in micii nori de tip Cumulus. [4]

Fisiere in arhiva (1):

 Norii.doc