Mierea

Visul ar fi sa ne hranim cu parfumul florilor si al padurilor dar zeii nu ne-au dat si noua, muritorilor de rand, reteta ambroziei si a nectarului. Secretul nemuririi si al tineretii vesnice a ramas ingropat cine stie pe unde, acolo in Olimp Totusi in cutia Pandorei, alaturi de speranta,cineva a strecurat un indiciu Albina – produce mierea din nectarul florilor sau din secretiile proveniind din partile vii ale plantelor pe care le aduna, le transforma, le combina cu produse proprii, o inmagazineaza si o lasa sa se maturizeze in faguri. Mierea este un miracol, o parte a secretului de pe Olimp. Bogata in elemente nutritive, nu este doar hrana, este si leac – „apa vie” cum o numeau tracii.

Alimentatia este foarte importanta, datorita aportului energetic pe care il aduce organismului, care are nevoie de elemente esentiale: proteine, glucide, vitamine, lipide, substante minerale etc. Valoarea unui aliment creste cu cat contine mai multi din acesti nutrienti. Din acest punct de vedere, mierea este pe primul loc.

Pentru ca exista mai multe varietati de nectar, exista si mai multe varietati de miere (de salcam, de floarea soarelui, de tei, de castan, de eucalipt etc.). Mierea poliflora are aroma data de polenul florilor care exista in teritoriul unde este instalat stupul. Compozitia chimica a mierii depinde de originea ei florala.

Albinele constituie un filtru biologic foarte performant. Ele nu culeg substante toxice sau artificiale care ar putea exista in flori. In cel mai rau caz ele mor dar nu se intorc la stup cu aceste substante toxice. Deci mierea este un produs natural. Ca orice produs natural, mierea sufera modificari in timp, modificandu-i aspectul, dar nu si calitatile: devine marmorata, cristalizeaza, se modifica culoarea etc. Aceste transformari, care apar mai repede sau mai tarziu in functie de tipul de miere, sunt semne ca mierea este naturala, nemodificata.

Producerea mierii.

Albinele culegatoare culeg nectarul si il amesteca cu saliva (care contine invertaza) si ii scad in acelasi timp continutul in apa. Reintoarse la stup ele transfera mierea albinelor lucratoare care completeaza si termina transformarile incepute. Apoi mierea este depusa in faguri. Ea este supta si repusa in faguri de mai multe ori. Aceasta miere contine 50% apa si este supusa evaporarii. Evaporarea apei se produce sub influenta caldurii din stup (36-37 grade Celsius) si a ventilatiei produse de albinele ventilatoare care asigura un curent ascendent puternic prin miscarea aripilor. In cateva zile se ajunge la un continut de apa de 18% si aproape 80% glucoza si fructoza. Mierea astfel formata este stocata in ochiurile fagurilor care cand sunt pline se acopera cu un strat de ceara.

O albina culege 2 cg de nectar din 150 de flori si efectueaza 25 de drumuri pe zi de circa 1 km fiecare. Deci in fiecare zi o albina culegatoare viziteaza 3.000-4.000 de flori si parcurge 25 km pentru a culege 0,5 g nectar (0,1g miere). Pentru a produce 1kg de miere, albinele dintr-un stup fac de doua ori ocolul Pamantului.

Recoltarea mierii.

Apicultorul ia fagurii, ii decapaceste manual sau mecanic si apoi extrage mierea prin centrifugare. Mierea este filtrata de doua ori si se pune intr-un recipient de decantare unde ramane timp de 2-8 zile, timp in care bulele de aer se elimina iar ultimele impuritati reziduale raman pe fundul vasului sau la suprafata. Apoi mierea este ambalata.

Proprietati fizico-chimice

~ Consistenta mierii depinde de continutul in apa, de compozitia chimica, de temperatura de stocare. Consistenta variaza de la fluida, vascoasa, solida. Modificarea factorilor fizici antreneaza modificarea consistentei fara modificarea compozitiei.

~ Culoarea este variabila – de la galben la brun inchis.

~ Gustul este foarte dulce cu arome diferite in functie de originea florala.