Micobacterium Tuberculosis

Mycobacterium tuberculosis

Colonii de Mycobacterium tuberculosis

GENUL MYCOBACTERIUM

Scurt istoric:

Mycobacterium tuberculosis este bacteria care cauzează cele mai multe cazuri de tuberculoză. A fost descrisă pentru prima dată de Robert Koch, în martie 1882.

Este o bacterie obligatoriu aerobă (nu Gram pozitivă/negativă), care se divide la 16-20 ore (o rată mică de multiplicare, comparativ cu alte bacterii, cum ar fi E. coli, care se divide la 20 de minute). Spre deosebire de alţi germeni, datorită continutului mare de mureină din peretele celular, se colorează foarte greu şi, ulterior, rezistă la decolorarea cu alcool si acizi minerali diluaţi. Sunt aşadar, bacili acid-alcoolorezistenti. Se pun în evidenţă prin coloraţia Ziehl-Neelsen. Pe frotiurile colorate după această metodă, bacilul tuberculos apare colorat în roşu aprins, datorită fucsinei, în timp ce restul de germeni, celule sau alte elemente, sunt decolorate de acizi sau alcool, fiind ulterior recolorate cu albastru de metilen. Se mai poate identifica prin microscopie fluorescentă, sau prin colorare cu rodamină-auramină. De asemenea se dezvoltă lent şi numai pe medii speciale, cum ar fi mediul Lowenstein-Jensen, însă mai nou s-au obţinut rezulate excelente de cultură folosind mediul de cultură Middlebrook.

Bacilul este rezistent la acţiunea majorităţii antibioticelor, acest lucru fiind în mare parte explicat prin faptul că infecţia este intracelulară; este sensibil la streptomicină, hidrazida acidului izonicotinic (H.I.N.), cicloserină şi la bacteriofagi. Virulenţa se pare că este dată de existenţa unei substanţe lipidice numită cord-facto. Reacţia sistemului imunitar la Mycobacterium tuberculosis este predominant de natură celulară.

Rezistenţa specifică faţă de infecţia tuberculoasă poate fi obţinută cu germenii vii atenuaţi. Prin vaccinare, în special a copiilor, cu B.C.G.(bacilul Calmette-guerin), se obţine o scădere importantă a cazurilor noi de tuberculoză. Acest vaccin conţine bacili tuberculoşi bovini care, prin treceri repetate pe mediul de cultură cu cartof biliat şi glicerinat, şi-au pierdut virulenţa şi capacitatea de a produce tuberculoza, dar şi-au păstrat proprietăţile antigenice.

DEFINIłIE, ÎNCADRARE

Familia Mycobacteriaceae are în componenţă un singur gen: Genul

Mycobacterium. Genul Mycobacterium cuprinde următoarele specii:

- grupul „tuberculosis”

• Mycobacterium tuberculosis

• Mycobacterium africanum

• Mycobacterium bovis

- grupul „mycobacteriilor atipice”

• Mycobacterium kansasii

• Mycobacterium marinum

• Mycobacterium xenopi

• Mycobacterium scrofulaceum

• Mycobacterium fortuitum

• Mycobacterium gordonae

• Mycobacterium malmoense

• Mycobacterium ulcerans

• Mycobacterium avium-intracellulare

• Mycobacterium chelonae

• Mycobacterium abscessus

- Mycobacterium leprae

Germenii din genul Mycobacterium sunt bacili care nu cedează colorantul

nici sub acţiunea combinată a acidului diluat si a alcoolului. Din acest motiv se

numesc bacili „acido-alcoolo-rezistenţi”. Această proprietate se datorează cantităţii

mari de lipide şi ceruri din peretele bacterian.

MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS

CARACTERE GENERALE

Este agentul cauzal al tuberculozei, descoperit de Robert Koch în 1882.

Deşi neoficial se mai numeste şi „bacilul Koch” numele genului se datorează

asemănării morfologice cu fungii microscopici filamentoşi: myces = fung +

bakterion = baston mic.

Habitat

Este un patogen strict uman desi poate infecta si animalele de companie:

papagal, câine, pisică, maimuţă.

Caractere morfotinctoriale

Proprietăţi morfo-tinctoriale-- bacili acido-alcoolo bacili acido-alcoolo rezistenţi (BAAR)rezistenţi (BAAR)- asezaţi sub formă de - litere majuscule - nesporulati; -necapsulati

Asocierea afectãrii cutanate cu infecţia dat de micobacterii este cunoscutã de la începutul

secolului XIX, când Laennec a publicat în 1826 primul caz de tuberculozã cutanatã şi a descries propria sa leziune pe care a numit-o „prosector wart” (veruca prosectorului). De atunci au fost publicate multe articole care au descris diferite manifestãri cutanate ale tuberculozei şi în care au fost subliniate dificultãþile pe care le implicã diagnosticul acestora. Fiind o formã rarã de tuberculozã, tuberculoza cutanatã este rareori suspectatã în clinicã, prezentând totodatã şi o mare varietate morfologicã. Din acest motiv este inclusã în diagnosticul diferenþial al unui numãr mare de afecţiuni cutanate. Agentul etiologic al tuberculozei a fost descoperit şi cultivat de Robert Koch în 1882 şi a fost numit Mycobacterium tuberculosis. Acesta este un bacil acid-alcoolo-rezistent evidenţiat prin coloraţia Ziehl-Nielsen. Existã trei specii de Mycobacterium foarte patogene ce pot cauza tuberculoza cutanatã: Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium bovis şi Mycobacterium avium.

M. tuberculosis este cel mai frecvent izolat în tuberculozele cutanate, rar M. bovis şi excepþional

M. avium. Pentru izolarea M. tuberculosis sunt necesare medii speciale precum Löwenstein- Jensen pe care apar dupã 2-4 sãptãmâni colonii rugoase, uscate şi neregulate care au aspect de „miez de pâine”. În mediul Agar-Midlebosk M. tuberculosis se dezvoltã mai precoce şi abundent.

Mycobacterium tuberculosis se prezintă ca un bacil fin, uşor încurbat, cu

dimensiuni de 2-5 μm lungime. Are structura peretelui asemănătoare cu a

bacteriilor Gram pozitive dar cu conţinut mare în lipide şi ceruri. Se colorează greu

cu coloraţia Gram. Pentru evidenţierea pe frotiu se foloseşte coloraţia Ziehl-

Neelsen.

Pe frotiul din cultură tulpinile patogene se dispun în şiruri paralele alcătuind

corzi (cordoane).

Izolare, condiţii de creştere şi dezvoltare:

Bacilii tuberculosi cresc foarte greu; ritmul Bacilii tuberculosi cresc foarte greu; ritmul de diviziune este de 10-12 ore, de aceea de diviziune este de 10-12 ore, de aceea coloniile apar tardiv.coloniile apar tardiv.

- cel mai repede apar coloniile de mycobacterii atipice, dupa 3-7 zile de la mycobacterii atipice, dupa 3-7 zile de la insăminţare

- coloniile de M. hominis apar dupa 4-6 - coloniile de M. hominis apar dupa 4-6 saptamini de la insăminţare

- coloniile de M. bovis si cele de M. avium - coloniile de M. bovis si cele de M. avium apar dupa 6 săptamîni.a

- Cel mai folosit mediu de cultura este mediul ce contine gălbenus de ou şi glicerina, numit ce conţine galbenuş de ou şi glicerina, numit mediul Lmediul Löwenstein.öwenstein.

- Bacilii tuberculoşi dau culturi de tip R Bacilii tuberculoşi dau culturi de tip R

- pe mediile solide dau colonii conopidiforme (neregulate şi uscate)(neregulate şi uscate)

- - pe mediile lichide bacilii de tip hominis şi - pe mediile lichide bacilii de tip hominis si bovis cresc sub formă de pelicula, lăsind mediul limpede.

- Temperatura optimă de dezvoltare este de Temperatura optimă de dezvoltare este de 37 °C.37 °C.

- Bacilii tuberculosi sânt puternic aerobi ( cresc Bacilii tuberculosi puternic aerobi ( cresc doar la suprafaţă) şi au nevoie de un ph uşor doar la suprafaţă) şi au nevoie de un ph uşor acid.