Hidroxidul de Amoniu

Hidroxidul de amoniu, deşi nu există ca uncompus chimic izolat, este o denumire uneori dată unei soluţii apoase de amoniac. Soluţiile apoase de amoniac sunt uneori referite ca apă de amoniu.

Sinonime: soluţie de amoniac (tipic conţine între 12% şi 44% amoniac înainte de diluţie) amoniac diluat, amoniac concentrat, amoniac apos, apă de amoniac.

Formulă moleculară: NH4OH

Aspect: lichid incolor

Stabilitate: stabil, dar poate absorbi CO2 din aer

Punct de fierbere: 38-100°C, depinzând de concentraţie

Solubilitate în apă: miscibil în toate cantităţile

Greutate specifică: 0,9 depinde de tăria soluţiei, apropiindu-se de 1 la soluţii diluate

Principalele pericole:

- contactul cu ochii poate produce un rău pe termen lung;

- soluţia este corozivă şi contactul cu pielea poate cauza arsuri;

- soluţiile concentrate pot elibera cantităţi periculoase de vapori amoniacali în aer; acest fapt prezintă un pericol important în cazul inhalării;

Manipulare fără pericole:

- purtarea permanentă a ochelarilor de siguranţă;

- a nu permite ca soluţia să intre în contact cu pielea;

- a se lucra într-o zonă care este bine aerisită; soluţiile concentrate de hidroxid de amoniu nu trebuie folosite în laboratorul deschis;

Situaţii de urgenţă:

Contactul cu ochii: imediat clătiţi ochii cu apă în abundenţă;

continuaţi pentru cel puţin 10 minute şi apelaţi imediat la ajutor medical.

Contactul cu pielea: spălaţi-vă cu multă apă; îndepărtaţi toate hainele contaminate; dacă pielea se înroşeşte sau este rănită, apelaţi la ajutor medical.

Aruncare: cantiţăţi reduse de hidroxid de amoniu pot fi aruncate împreună cu o cantitate mare de apă, numai dacă regulile locale nu interzic; cantităţi mai mari trebuie neutralizate înainte de aruncare; acest material este dăunător mediului, deci cantităţi mari nu trebuie aruncate în canale.

Echipament protector: a se purta întotdeauna ochelari de siguranţă când se manipulează soluţii de hidroxid de amoniu şi mănuşi când este nevoie.

Date despre toxicitate: toxicitatea acută indusă pe cale orală la şobolani 350mg/kg ; doza admisă pentru om 43 mg/kg corp.

Lichid incolo,miros, intens,sufocant, astringent,dizolvă cuprul,zincul, formează gaze când amoniacul este adus lângă acizi volatili,formează reacţii exoterme cu acidul sulfuric,greutatea specifică 0,9 (28% NH4OH) la 25° C; pH 11,6 (sluţie 1N); punct de fierbere 36°C, punct de topire -72°C,stabil în condiţii normale de păstrare şi utilizare.

Obţinere: Amoniacul este produs de un număr de procese diferite.Unul dintre acestea este procesul Haber-Bosch, unde gazul natural este utilizat pentru a transforma nitrogenul atmospheric în ammoniac.Caracterizat prin reacţia:

N2 + 3H2 ↔ 2NH3

Obţinerea la scară industrială necesită menţinerea temperaturilor înalte, în general în jur de 427°C- 627°C. Procesele în general necesită reacţia directă a disocieriiatomilor de hidrogen şi nitrogen având ca şi catalizator fierul metalic.Hidroxidul de amoniu este produs prin adiţia amoniacului rezultat cu apa.

NH3 + H2O ↔ NH4 + OH

Această reacţie este reversibilă. Existenţa hidroxidului de amoniu nedisociat (NH4OH) este considerată a fi îndoielnică, însă soluţiile apoase de amoniac sunt bazice şi se comportă similar cu hidroxizii metalici, cum ar fi hidroxidul de sodiu.

Utilizări: Amoniacul reprezintă unul dintre cele mai produse substanţe chimice utilizate în industrie.Forma hidroxidă este cerută pentru a fi folosită ca un ingredient alimentar pentru fermentare, reglare a pH-ului, şi ca un agent de finisare a suprafeţelor. Hidroxidul de amoniu mai este folosit pentru a extrage coloranţii alimenteri şi vopsele. Alte utilizări în facilitarea procesării alimentare sunt ca refrigerant, agent de curăţare , tratarea apelor reziduale, şi reactant, la începutul preparării culturilor pentru obţinerea brânzei. Amoniacul se eliberează şi ca produs secundar în urma procesărilor alimentare.

Amoniacul este un precursor pentru sinteza amino acizilor, şi este folosit în hrănirea animalelor ca sursă de nitrogen.Amoniacul, precum şi forma hidroxidă a sa se utilizează ca fertilizator.

Dezinfecţia apei potabile.În reţelele de apă care utilizează cloramine ca principal dezinfectant, amoniacul este adăugat la un punct al curgerii de la aplicarea iniţială a clorului pentru ca microorganismele inclusiv viruşii, să fie expuşi clorului liber, o perioadă scurtă înainte de a se fi format cloramina.Când amoniacul şi clorul liber se combină, ei formează cloramine.Clorul se utilizează să dezinfecteze apa în cantităţi proporţionale cu numărul bacteriilor şi amoniacul este adăugat ca să reducă mirosul şi gustul de clor.Cei doi reacţionează imediat şi produc trei posibile cloramine:mono-, di-, şi tricloramine.

Acţiune: Amoniacul neutralizează acidul carbonic pentru a preveni coroziunea.Amoniacul este un precursor al aminelor, formează amine în anumite condiţii, în prezenţa unor anumiţi co-reactanţi, şi funcţionează similar aminelor volatile dar hidroxidul de amoniu tehnic nu este o amină volatilă.

Combinaţii: Aplicaţiile în procesarea alimentelor sunt numeroase.Combinat cu nutrienţi împreună cu variate ingrediente folosite în hrana animalelor cum ar fi melasa se foloseşte ca supliment nutriţional şi pentru alte aplicaţii. De asemenea este folosit la fabricarea de medicamente pentru animale. Amoniacul mai este folosit pentru o varietate de curăţători, dezinfectanţi şi curăţători sanitari. Reprezintă şi reziduu rezultat în urma unor operaţii de procesare alimentară.

Cea mai răspândită utilizare a fost ca ingredient în fertilizatori. O altă răspândită utilizare este ca precursor al polimerilor şi pentru a obţine explozibili. Aplicaţiile pentru industria textilă sunt de asemenea semnificative. Utilizându-se ca şi ingredient în combaterea molilor şi compus de menţinere a pieilor şi blănurilor. Alte utilizări reprezintă industria cosmetică.

Reglementări şi date toxicologice:

OFPA

Poate fi folosit pentru echipament de curăţire

Interzis ca un fertilizator sintetic de nitrogen.