Fortificarea Făinii

Extras din referat

Fortificarea unui aliment poate avea o contributie importanta la reducerea deficientelor nutritionale in cazul in care alimentatia existenta nu reuseste sa asigure aportul necesar de nutrienti. Pentru a avea siguranta ca populatia tinta va beneficia de programul de fortificare trebuie ales un aliment pe scara larga, pe toata durata anului,
de un procent cat mai mare din populatia tinta. Alimentul de baza fortificat este consumat de toti consumatorii, inclusiv de persoanele sarace, femeile gravide si copii.
De asemenea este consumat de grupurile vulnerabile secundare, cum ar fi persoanele in varsta si cei cu alimentatie neechilibrata.
Cea mai eficienta si accesibila cale de asigurare a populatiei cu micronutrienti si vitamine este imbogatirea suplimentara cu ei a produselor de larg consum, in special a fainii obtinuta prin macinarea cerealelor si produselor de panificatie. Una dintre cele mai importante cerinte pentru fortificarea alimentelor cu micronutrienti consta in faptul de a nu inrautati caracteristicile de consum si calitatea acestor produse, inclusiv de a nu modifica semnificativ gustul si asimilarea celorlalte substante alimentare, sa nu reduca termenul de valabilitate a produselor, sa nu afecteze parametrii de siguranta a produselor.
In general , fortificarea alimentelor este acceptata din punct de vedere social si nu necesita schimbarea obiceiurilor alimentare, nu modifica caracteristicile calitative ale produsului , poate fi introdusa rapid, are avantajele nutritionale pentru grupurile tinta, este sigura din punct de vedere nutritional si este economica.
In " Principii generale pentru adaosul nutrientilor esentiali in alimente " Codex Alimentarius defineste urmatorii termini privind modalitatile de adaugare a nutrientilor in alimente:
o Fortificare sinonim cu imbogatirea reprezentand adaosul de unul sau mai multi micronutrienti esentiali intr-un aliment, indiferent daca sunt sau nu continuti in acel aliment, cu scopul de a preveni sau a corecta o deficienta demonstrata de unul sau mai multi nutrienti la nivelul intregii populatii sau la anumite grupuri populationale; 
o Restaurarea reprezinta adaugarea in aliment a micronutrientilor esentiali care se pierd in timpul procesului tehnologic de productie, manipulare, depozitare, pana la nivelurile naturale existente in produs inainte de procesare.
Tipuri de nutrienti adaugati 
Prin macinarea graului in faina, continutul initial de vitamine si minerale al bobului se concentreaza in tarate si scade corespunzator continutul lor in faina. Gradul de pierdere al acestora depinde de extractie. Cu cat extractia este mai mica, cu atat pierderile sunt mai mari. In SUA si Canada , standardele de imbunatatire sunt bazate pe restaurarea in faina a nivelurilor naturale prezente in bobul de graul intreg. In Marea Britanie standardele sunt bazate pe restaurarea nivelurilor pentru o extractie a fainii de 90 %.
In unele tari se practica adaosul de vitamina A in faina de grau ceea ce este mai degraba imbogatire decat fortificare deoarece graul nu contine vitamina A in mod natural. Adaosul de acid folic este de asemenea un tip de fortificare deoarece nivelul realizat este mult mai ridicat decat cel normal, existent in grau .
Ca regula generala, in faina fortificata ar trebui adaugate doar acele vitamine si minerale pentru care exista o nevoie clara si demonstrata din punctual de vedere al sanatatii publice. 
Alti factori cu caracter limitativ pentru adaosul de micronutrienti sunt : costul, stabilitatea si siguranta acestora, efectele asupra produsului finit (faina ) si acceptarea acestuia de catre consumatori. Cel mai vechi program de fortificare a cerealelor implica adaugarea obligatorie a fierului si a trei vitamine B (tiamina, riboflavina si niacina ), cu calciu adesea optional. Recent au fost incluse acidul folic, vitamina A si zincul, considerate micronutrienti recunoscuti ca fiind importanti din punct de vedere al sanatatii publice in tarile in curs de dezvoltare.

Fisiere in arhiva (1):

 Fortificarea Fainii.doc