Falsificarea produselor lactate

Extras din referat Cum descarc?

Cele mai des intalnite falsificari ale laptelui constau in diluarea laptelui, smanatanirea partiala sau adaugarea de lapte smantanit , adaugarea de lapte praf reconstituit, adaugarea de lapte provenit de la alte animale, adaugarea de substante chimice pentru neutralizare si conservare (antiseptice, antibiotice) si adaugarea de ingrasaminte chimice.
DILUAREA LAPTELUI
Adaosul de apa este frauda cea mai frecvent intalnita si reprezinta substituirea partiala indirecta a tuturor componentelor valoroase ale laptelui.
Prin diluarea laptelui cu apa , se reduce corespunzator continutul tuturor, componentelor: extractul uscat total, extractul uscat degresat, grasimea substantelor proteice, lactoza si substantele minerale.
Adaosul de apa in lapte , modifica si insusirile organoleptice specifice laptelui: aspectul, opalescenta si culoarea, devenind apos, subtire cu nuanta stravezie-albastruie.
Adaosul de apa influenteaza in special, densitatea, motiv pentru care falsificatorii recurg de obicei la a doua frauda cu caracter de mascare, pentru a reduce densitatea in limite normale. In acest scop, adauga in lapte diferite substante cum ar fi clorura de sodiu, diferiti fosfati, azotati, etc.
Principalele modificari ale compozitiei fizico-chimice a laptelui falsificat:
1. Densitatea si alte caracteristici fizice : Compozitia chimica relativ constanta a laptelui este reflectata si de valoarea aproape constanta a unor indici fizici cum ar fi densitatea. Densitatea laptelui se determina prin metoda areometrica cu ajutorul termolactodensimetrului si este conditionata de suma influentelor celor 5 componente majore in care apa si grasimea tind sa reduca valoarea acesteia, iar substantele proteice, lactoza si substantele minerale sa o ridice. In cazul in care la laptele suspect s-a gasit densitatea foarte mica(1,028 sau mai putin) se poate afirma ca acel lapte a fost falsificat prin adaos de apa.
De multe ori falsificatorii incearca sa mascheze aceasta frauda, introducand in lapte diferite substante pentru corectarea densitatii. In aceste situatii densitatea poate fi gasita in limitele normale sau chiar excesiv de mare.
2. Extractul uscat total sau substanta uscata totala se determina prin metoda termogravimetrica. In fapt se determina umiditatea, extractul uscat total fiind dedus prin diferenta. Proba luata in analiza se expune la o sursa de caldura pana la greutate constanta. Pierderea in greutate calculata procentual, reprezinta continutul de apa.
Dupa natura sursei de incalzire si aparatura folosita, metoda are mai multe variante: uscarea la etuva sau uscarea cu radiatii infrarosii. Valoarea normala a substantei uscate totale din lapte este de 12,5%, iar limitele se incadreaza intre 10,7 si 14,8%. Laptele in care extractul uscat total are o valoare mai mica de 12% trebuie suspectat de falsificare prin adaos de apa.
3. Continutul de grasime se determina prin metoda acido-butirometrica (Gerber). Proba de lapte este introdusa intr-un butirometru unde este supusa hidrolizei partiale si rapide cu ajutorul acidului sulfuric. Grasimea eliberata este separata de celelalte componente cu ajutorul centrifugarii, iar cantitatea exprimata procentual se citeste direct pe tija butirometrului.
4. Substante proteice totale. Metoda clasica de determinare a continutului de proteine totale, sau numai de cazeina si albumina, are la baza principiul dozarii continutului de azot si convertirea lui in echivalent de proteina, prin multiplicarea cu factorul corespunzator fiecarei categorii de proteina.

Fisiere in arhiva (1):

 Falsificarea produselor lactate.doc