Elanul

Cuprins referat Cum descarc?

INTRODUCERE.4
CAP. I DESCRIERE.6
Date biometrice.6
CAP. II ECOLOGIE.7
Biotop.7
Hrana.7
CAP. III ETOLOGIE.8
Reproducere.8
Dusmani.8
CAP. IV RECOLTARE SI VALORIFICARE.9
Domesticirea elanului.9
Carnea ca aliment.10
BIBLIOGRAFIE.11

Extras din referat Cum descarc?

ELANUL ( Alces alces)
Clasificare stintifica:
Regn: Animalia
Increngatura: Chordata
Subincrengatura: Vertebrata
Clasa: Mammalia
Ordin: Artiodactyla
Subordin: Ruminantia
Familie: Cervidae
Subfamilie: Capreolinae
Denumirea stiintifica: Alces alces, Linne 1758
Elanul (Alces alces) este considerat animalul national al Suediei si Norvegiei. In ambele tari este numit Regele padurilor, probabil din cauza formei coarnelor care aduce vag cu o coroana. De cele mai multe ori este desemnat si drept animalul national al Canadei, unde intr-adevar se intalnesc intre 500.000 si 1.000.000 de exemplare. Poate de aceea, multe dintre anecdotele si legendele despre aceste animale sunt legate tocmai de aceasta tara. Insa acest mamifer este mult mai raspandit elanii traiesc in padurile din emisfera nordica, in zona temperata si subarctica, acoperind un areal ce cuprinde Scandinavia, Siberia si jumatatea nordica a Americii de Nord. Speciile cele mai cunoscute sunt: elanul american (Alces americanus), elanul urias (A. gigas), elanul Siberiei rasaritene (A. pfizenmayeri) si elanul european (A. alces). Diferentele dintre aceste specii tin de forma coarnelor (elanul american are coarnele mai palmate decat elanii din Eurasia, de ex.) si de dimensiuni (elanul urias din Alaska poate ajunge la o inaltime de 2,4 m si o lungime de 3.2 m, dimensiunea medie a elanilor fiind de 1.8 m inaltime). Disparut din fauna tarii noastre in sec. XIX, mai apare rareori in nordul tarii (judetele Suceava, Botosani), mai ales in iernile grele cand lipsa de hrana determina deplasarea unor indivizi catre sud.
Picturile pe stanci si cele rupestre demonstreaza ca elanul era vanat in Europa inca din Epoca de Piatra. Sapaturile arheologice de la Alby, Suedia langa Stora Alvaret au dezgropat coarne de elan in ramasitele unei locuinte de lemn datata 6000 i.C. In nordul Scandinaviei se mai pot gasi urme ale gropilor-capcana folosite la vanarea elanilor. Aceste gropi, cu dimensiuni medii de 4 x 7 m si adancime de 2 m, erau camuflate cu ramuri si frunze si erau grupate, suprapunandu-se cu zonele intens frecventate de elani. In Norvegia au fost descoperite astfel de gropi datand din jurul anului 3700 i.C. La inceputul secolului al XVI-lea, oficialitatile norvegiene au interzis acest mod de vanatoare, dar pe ascuns a fost folosit pana in secolul al XIX-lea. Prima descriere a elanului ii apartine lui Iuliu Caesar, in Commentarii de Bello Gallico, unde il numeste 'alces'. In capitolul 16 al 'Istoriei Naturale' Plinius cel Batran in anul 77 A.D. descrie elanul, numindu-l 'achlis'
Elanul a fost cunoscut si vanat de stramosii nostrii. Romanii il numeau plotun, o denumire ce a disparut o data cu impresionantul erbivor. Dovezile lingvistice, istorice si toponimice despre plotun abunda in folclorul si civilizatia romaneasca. Lucrarea Geografia au descrierea universala a Pamantului scrisa intre anii 1593-1594 de Giovanni Antonio Magini, cuprinde o descriere detaliata a tarilor romane, aratand ca Transilvania are codrii mari si paduri nesfarsite, unde traiesc intre alte animale, si elani. Ilustrul domnitor moldav Dimitrie Cantemir face referire in Descriptio Moldaviae la plotunii care apareau iarna pe malurile Nistrului, veniti probabil din Polonia. Dupa anul 1800 nimeni nu mai pomeneste de plotun in fauna tarilor romane, socotindu-l disparut. In secolul XX insa, plotunul reapare sporadic in Romania. Astfel primul plotun resemnalat pe pamant romanesc a fost un mascul fotografiat in anul 1964 pe grindul Letea din Delta Dunarii. Ziarul Scanteia din 14 ianuarie 1970 anunta aparitia unui plotun in padurea Frasinul din judetul Suceava. In ocolul silvic Husi apare un cuplu de elani. In noiembrie 1971, o femela cu puiul sau sunt semnalati in Insula Borcea. Un alt exemplar este impuscat in acelasi an in judetul Neamt. In anul 1977, o pereche este observata si in judetul Botosani. Anul 1978 aduce un caz de braconaj prin care este ucis ultimul plotun din Romania. Crima ecologica s-a savarsit in fondul de vanatoare Galbena, aflat la limita de nord dintre judetele Vrancea si Bacau. 
Cap. I DESCRIERE
Masculul este denumit elan sau elan european pentru a-l deosebi de ruda sa apropiata, elanul canadian. Femela se numeste ciuta sau vaca de elan, iar puiul, ca si la cerbi, poarta denumirea de vitel. 
Date biometrice Este cel mai mare reprezentant al familiei Cervidae din Europa. Astfel lungimea corpului atinge 2,90 m, la care se adauga o coada de 4-5 cm, inaltimea la greaban atinge 2,10 m la masculi si 1,70 m la femele, greutatea corporala la mascul este de 320 - 450 kg la maturitate, uneori chiar mai mult, iar femela 275 - 375 kg. Culoarea generala este bruna-inchis, aproape neagra la unele exemplare, dar botul si picioarele sunt mult mai deschise, pana spre alburiu, blana este lunga, deasa si foarte aspra, vitelul este brun-roscat, fara pete. Caracteristice pentru mascul sunt coarnele de obicei latite mult, in forma de lopeti (figura 1), fara a avea portiuni de prajina mai lungi, asa cum au coarnele de lopatar, si cresc in unghi drept si in plan aproape orizontal fata de axul longitudinal al capului, au multe crestaturi pe margine. Acestea cad in octombrie-noiembrie si cresc pana in iunie-iulie, precum si barba.

Fisiere in arhiva (1):

 Elanul.doc