Dracilă - fruct al pădurii

Dracilă

(Berberis vulgaris )

Caractere de recunoaştere

Planta: Arbust erect ghimpat, înalt pînă la 3m; rădăcina: pivotantă, groasă pînă la 4cm, cenuşie-gălbuie la exterior, galbenă la interior; tulpina: ramuri muchiate, de aceeaşi culoare cu rădăcina; pe ramurile tinere spini trifurcaţi, de 1-2 cm lun¬gime, cad la ramurile bătrine; frunze: cu dispoziţie alternă, ovate, lungi de 3-8cm, peţiol scurt, pe margine cu dinţi deşi şi ascuţiţi şi nervură reticulată; flori: grupate cîte 15-25 în ciorchini, aplecate, de 4-6cm lungime, galbene, pe tipul G; fruct: bacă ovoidă, lungă de cca. 1cm si lată de 0,6cm, roșie-aprinsă, în interior cu două seminţe.

Cortex Berberidis (cortex radicis, cortex cauli) este formată din scoarţa de rădăcină sau tulpină de culoare brună-deschis pînă la brună-închis-roşiatic sau brună cenuşie (la tulpini) sub formă de bucăţi, suluri mici sau jgheaburi. Fără miros caracteristic, gus¬tul este astringent.

Fructus Berberidis - bace ovale sau elipsoidale de culoare roşie-închis la exterior, de 7-8mm lungime şi cca. 3mm lăţime, cu un disc mic la partea superioară, reprezentând restul stigmatului, iar la bază urmele de inserţie a pedicelului. La interior fructele au o pulpă incoloră în care se găsesc două seminţe ovale. Fără miros caracteristic, gustul acru astringent.

Ecologie şi răspîndire

Plantă de lumină, de locuri aride, fiind întîlnită în tufişuri, la marginea ogoarelor, în locuri pietroase. Altitudinal se întinde în zona de cîmpie şi mai ales în cea colinară. Fiind gazdă inter¬mediară pentru ciuperca Puccinia graminis care parazitează grîul dînd rugina, planta este distrusă, mai ales în zonele de cultură ale griului. Este întâlnită în întreaga ţară.

Recoltare

Coaja rădăcinii şi tulpinii se recoltează în lunile aprilie-mai, în general de la arbuştii care sînt scoşi în acţiunea de combatere a ruginii. Se fac cu briceagul două tăieturi inelare la distanţă de 10- 15 cm care se unesc apoi printr-o tăietură longitudinală. Fructele se recoltează la maturare deplină în septembrie-noiembrie, tăindu-se între¬gul ciorchine.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării

Cojile, atît de la ră¬dăcină cît şi de la tulpină, se pot usca la soare, iar pe timp nefavorabil în încăperi bine aerate. Pe cale artificială se usucă la 40°.Fructele se usucă exclusiv artificial la 50-60°, după care se freacă pe ciur şi se vîntură pentru îndepărtarea codiţelor şi axului ciorchine¬lui. Randament la uscare: pentru coajă 4/1 ; pentru fructe 3-5/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru coji fragmente în formă de tub sau jgheab, cenuşii-gălbui la exterior, galbene la interior, avînd ca impurităţi max. 3% coji cu interiorul pătat, mucegăit sau înnegrit şi max. 1% resturi de lemn, corpuri străine minerale şi orga¬nice max. 0,5% pentru fiecare, umiditate max. 13%. Pentru fructe se prevăd ca impurităţi max. 2% fructe imature sau brunificate şi max. 1% resturi de codiţe, corpuri străine organice şi minerale :max. 0,5% pentru fiecare, umiditate - max. 15%.

Compoziţie chimică

Principiile active sînt alcaloizii în proporţie de 2-3% în rădăcină din care cantitatea maximă(1-1,5%) este berbe¬rina care este însoţită tot de alcaloizi de tip izochinolinic: berberubina, iatrorizina, palmatina, columbamina (baze cu amoniu cuaternar); berbamina şi oxiacantina (baze terţiare de tip bisbenzil). Alături de alcaloizi, in scoarţa de Dracilă mai există taninuri, acid chelidonic, rezine etc. Fructele coapte nu conţin alcaloizi. Ele conţin cca. 5% glucoza şi fructoză, acid malic, gume, pectine şi vitamina C.

O reacţie simplă permite identificarea berberinei şi prin aceasta identificarea materiei prime în caz de confuzii. Un gram de pulbere de scoarţă se încălzeşte cu 10 ml apă pe o baie de apă cîteva minute. După filtrare, se evaporă cca. 1ml din soluţie tot pe baia de apă. Cîteva pi-cături de acid clorhidric 3% fac să se formeze după cîteva minute cris¬tale galbene de berberină care la lumină, după alte cîteva minute, se colorează în roşu-brun.