Determinarea Multielementelor și Diferențierea Regionala a Vinurilor Australiene

Concentrațiile au fost determinate pentru 56 de elemente din 1397 mostre din vinul Australian, utilizând soluţie bazată pe cuplarea cu plasma a spectrometriei de masa si a spectroscopie de emisie. Interpretarea datelor indica că, spre deosebire de vinurile rosii si albe, cele vechi şi din mai multe soiuri de struguri au avut un efect mic asupra compozitiei multielementelor din vinului, deşi diferenţe semnificative au fost observate între vinurile roşii şi albe.

Regiuni viticole în creştere din diferite judete Australiene au fost discriminate, în general, cu uşurinţă , prin utilizarea analizei discriminante liniare, iar o bună discriminare a fost observată de obicei între regiunile din același judet. Cu toate acestea, in judetele apropiate cum ar fi cele din sudul Australiei au aparut unele dificultăţi atunci când s-a încearcat discriminarea vinurilor din aceste regiuni.

Această cercetare a demonstrat posibilitatea folosirii compoziţiei elementale a vinurilor australiene la discriminare între vinuri cultivate în diferite regiuni şi potenţialul folosirii acestei tehnici pentru stabilirea provenienţei exacte.

Introducere:

Originea geografică a vinului este un factor important atunci când se determina valoarea comerciala a acestuia, iar cateva tari si regiuni producatoare de vin au o mare reputaţie pentru producerea de vinuri de o calitate exceptionala. Ca o consecinta, atâta timp cât vinul este produs, el a fost alterat şi contrafăcut, cu numeroase cazuri raportate în care indivizi sau firme au denaturant fraudulos originea vinurilor comerciale obţine În ultimele două decenii, a existat o cantitate semnificativă de cercetare efectuate la nivel internaţional pentru a dezvolta o tehnică analitica care pot detecta şi preveni practicile frauduloase de etichetare, printr-o acuratete in identificarea originilor geografice ale vinului.

Cercetarea anterioara a indicat că determinarea multielementelor din vinuri poate permite discriminarea cu succes a vinurilor din diferite regiuni şi ţări. Aceasta se bazează pe principiul că oligoelementelor prezente în vin sunt derivate în primul rând din sol şi mediul local (care sunt unice pentru o locaţie geografică) şi că, concentrațiile din majoritatea elementelor nu vor fi modificate în mod semnificativ în timpul producerii vinului, transportului sau depozitarii. Cu toate acestea, alti factori cum ar fi practicile viticole și de vinificaţie, varietate strugurilor, variaţiile climaterice între recolte şi contaminarea mediului pot, de asemenea, sa aiba un efect asupra compoziţia multielement. În particular, au existat o serie de studii raportate în cazul în care aplicarea acestor tehnici permite stabilirea provenienţei vinurilor. Majoritatea dintre acestea au implicat discriminare între vinurile produse în diferite regiuni ale aceleiaşi ţări, în timp ce mai multe studii au raportat discriminarea cu succes a vinurilor produse în diferite ţări. Discriminarea regionala a fost raportată pentru vinurile produse în Spania, Canada, Germania, Italia, Portugalia, Noua Zeelanda, Argentina, Africa de Sud, în timp ce discriminare între diferite tari Europene si din America de Sud a fost,de altfel, raportata.

Utilizarea spectroscopiei de emisie pentru analiza probelor vinuri a nu fost asa documentata ca ICP-MS, desi Thiel, Danzer (1997), Gonzalvez, Llorens Cervera, Cristian, şi De La Guardia (2009)au dezvoltat cu succes metode care au permis determinarea multielementelor şi discriminarile regionale de probe de vinuri.

În ciuda succesului acestor studii, nu au existat publicatii cu privire la compoziţia in multielemente a vinurilor australiene ce puteau facilita discriminarea regionala. Acest lucru este oarecum surprinzător, pentru ca Australia este al saselea cel mai mare producător de vin şi al patrulea cel mai mare exportator cu peste un miliard de litri de vin produs în 2009 . Vanzarile de vin Australian au cadus beneficii de peste 4 miliarde de dolari economiei Australiane, piaţa de export fiin extrem de importantă, aproape 70% din producția totală a Australiei este acum exportata. Vinurile Australiene au premii pe plan internaţional, pentru că practicile viticole și de vinificaţie în interiorul ţării sunt la un standard ridicat şi produsul a dezvoltat o reputatie internationala pentru calitate constant. Cu toate acestea, recentele cazuri de etichetare frauduloasa a vinurilor australiene au fost confirmate, unde persoanele sau organizațiile au încercat să profite de renumele bun al industriei vinului Australian. Prin urmare, capacitatea de a valida ştiinţific informaţiile de etichetare de pe o sticla de vin ar adduce un mare beneficiu producătorilor individuali și industriei ca întreg.

Ca atare, scopul principal al studiu prezentului a fost de a investiga dacă compoziţia multielementelor din vinuri ar putea fi folosite să discrimineze diferite regiuni de vinuri din Australia. În plus, efectul factorilor ca de exemplu varietatea şi recolta asupra compoziției multielementelor vinului au fost, de asemenea investigate. Acest studiu reprezinta, de asemenea, o contribuţie semnificativă la cunoştinţele existente în domeniu, ca mai multe probe (1397), din mai multe regiuni (51) şi mai multe recolte (19) au fost analizate pentru studiile anterioare. În plus, atât ICP-MS şi AES au fost folosite la analiza probelor pentru a permite determinarea unei game largi de elemente.

Originea unei sticle de vin Australian se observa pe eticheta prin indicaţia geografica (GI) protejata de lege. Aceste clasificări urmaresc un sistem de subordonare, unde primul nivel de clasificare este statul in care vinul a fost produs: Australia este format din şase state (New South Wales, Queensland, Australia de Sud, Tasmania, Victoria şi Australia de Vest), şi fiecare stat este o GI în sine. New South Wales, Australia de Sud, Victoria și Australia de Vest sunt împărţite în mai multe zone, fiecare dintre ele este împărţit în regiuni şi în unele cazuri, subregiuni. Queensland nu este împărţită în zone, ca doar are două regiuni, în timp ce Tasmania nu este împărţit în zone sau regiuni din cauza dimensiunilor sale mici. Zonele sunt rar folosite pentru clasificarea vinurilor australiene, ca identitate regională este în general considerat mai important, şi ca atare, obiectivul din această lucrare a fost discriminările regionale. Următoarele regiuni sunt discutate în această lucrare: Hunter Valley (New South Wales); Barossa Valley, Coonawarra, McLaren Vale, Langhorne Creek şi Clare Valley (Australia de Sud), Yarra Valley, Mornington Peninsula şi Geelong (Victoria); Margaret River, Valea Swan, Pemberton şi Great Southern (Australia de Vest); și Tasmania. Trebuie subliniat că Hunter Valley este o zonă şi Valea Swan este o subregiune, cu toate acestea, vinul este vândut foarte rar sub indicatia geografica a regiunii lor (Hunter şi cartierul Swan).

2.Metode.

2.1. Exemplu de colectare

În timp ce vinul, în special cel pentru export, este adesea vândut în vrac, în sensul acestui studiu s-a decis să se concentreze mostre de vin imbuteliat, ca metoda predominantă de vânzare. În plus, deoarece a fost preconizat ca tehnicile dezvoltate să fie aplicate la vinurile fine, care nu sunt vândute în vrac şi care produc daune semnificative reputatiei tarii prin fraudă, ambalare trebuie sa fie prioritara. Înainte de analiza, probele au fost transferate din sticle în tuburi de aer, inchise, de 15 ml din polipropilenă şi stocate într-un frigider la 4 ° C.

2.2 Prepararea monstrelor

Mai multe abordări de eşantioane inainte de tratament au fost documentate în literatura de specialitate, cele mai comune metode fiind fie prin a dilua probele vin înainte de analiză, sau prin a finaliza o dizolvare a acidului de probă. Ambele abordări au fost investigate în această cercetare, cu o excelentă reproductibilitate obținuta în cadrul metodei şi o buna comparatie interna realizat între cele două metode. Cu toate acestea, diluția probei sa dovedit a fi cea mai adecvata pentru probele de vin, deoarece este mai mult timp eficienta decât dizolvarea acidului, si în acelaşi timp, minimizeaza şansa de contaminare de la reactivi si de la vasele de reactie. Diferiţi factori de diluție au fost experimentati, diluția decimale reprezentând cel mai bun compromis între reducerea la minimum a efectelor suprimarii constituienților organici din vinuri, fără a pierde capacitatea de a detecta elementele prezente la concentrații in părţi pe milliard. Probele au fost diluate cu apă MilliQ (18 MX) care a fost acidifiata cu acid azotic 2% şi a avut 2 ppb rodiu şi iridiu adăugat ca standarde interne.