Costurile Calității

Calitatea, realizarea calităţii nu sunt probleme noi în cadrul firmei sau al societăţii. Preocupările din aceste domenii sunt extrem de diverse. Astfel, în permanenţă, calitatea a fost analizată în legătură cu cantitatea şi cu costurile, implicit cu preţurile. Un consumator aflat în faţa unui produs mai scump este, în general, convins de faptul că acel produs este superior din punct de vedere calitativ în comparaţie cu produsele similare.

1. Definirea costurilor referitoare la calitate:

Prima întreprindere care a introdus un sistem de management bazat pe costurile calităţii a fost Compania General Electric (1946). În cadrul acestui sistem costurile calităţii au fost definite ca reprezentând „costurile datorate rebuturilor, remanierilor, inspecţiilor, testelor, deficienţelor constatate de cumpărător, asigurării calităţii, incluzând programele de instruire în domeniul calităţii, auditul calităţii produselor, controlul şi analiza statistică”.

Într-o definire mai largă, costul referitor la calitate reprezintă cheltuielile efectuate de producător, utilizator şi societate în legătură cu calitatea proceselor, produselor, serviciilor şi protecţia mediului.

Corespunzător standardelor ISO 9000, costurile referitoare la calitate reprezintă costurile care se fac pentru realizarea calităţii propuse, asigurarea încrederii necesare, şi pierderile suportate atunci când nu se realizează calitatea propusă.

Costurile referitoare la calitate reprezintă totodată un instrument important de valorizare a calităţii, de optimizare a proceselor şi activităţilor relevante pentru calitate, o sursă potenţială de creştere a profitului STE.

2. Calitatea şi eficienţa economică:

Calitatea este o noţiune relativă şi de aceea se impune o continuitate a procesului de îmbunătăţire a sa. Creşterea nivelului de calitate al produselor oferite consumatorilor reprezintă o cale importantă de reducere a costurilor. Afirmaţia anterioară poate fi susţinută de următoarele argumente:

- oferta de produse care corespund cerinţelor consumatorilor contribuie, în mod efectiv, la creşterea volumului vânzărilor, fenomen care, la rândul său, determină o reducere a nivelului costurilor fixe;

- există numeroase posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii care fac apel la simplificarea conceperii şi producerii efective a produselor.

Fiecare producător alocă fonduri pentru realizarea ansamblului de cerinţe care fac ca un produs să fie nu numai corespunzător pentru utilizare, ci şi să fie competitiv pe piaţă.

Chiar şi în prezent, în condiţiile manifestării unei concurenţe acerbe pe pieţele naţionale şi mondiale, există destule întreprinderi care fac apel la principiul “costului calităţii mediocre”, care a fost formulat pentru prima dată (în anul 1952) de unul din clasicii calităţii – Juran: costul calităţii mediocre este, de fapt, suma tuturor costurilor care ar dispare dacă nu ar exista probleme în ceea ce priveşte calitatea. Conform acestui principiu, costul calităţii mediocre reprezintă mijlocul de obţinere a satisfacţiei clientului şi de creştere a productivităţii şi rentabilităţii. Strategia întreprinderilor respective se bazează pe eliminarea activităţilor ce nu generează valoare adăugată, respectiv a acelora care consumă mari cantităţi de resurse, producând o risipire a acestora.

Principalele activităţi şi costurile implicate aferente acestora sunt:

- costurile reclamate de studiul pieţei sub aspectul identificării cerinţelor de calitate ale cumpărătorilor;

- costurile activităţii de cercetare - dezvoltare;

- costurile legate de activitatea de proiectare;

- costurile procesului de asimilare în fabricaţie a produsului: prototip, serie zero;

- costurile implicate de activitatea de pregătire a fabricaţiei în vederea asigurării proceselor tehnologice apte să conducă la realizarea calităţii impuse;

- costurile de fabricaţie;

- costurile de întreţinere a fluxurilor tehnologice, precum şi a utilajelor din flux;

- costurile pentru evaluarea şi certificarea produsului;

- costul prevenirii defectelor, respectiv pentru realizarea şi funcţionarea infrastructurii calităţii;