INTRODUCERE 1 CAPITOLUL I - GENERALITATI DESPRE CARNE 2 CAPITOLUL II - ETAPELE IN CONTROLUL SANITAR-VETERINAR AL CARNII 3 2.1 Inspectia de sanatate ante-mortem 3 2.2 Inspectia de sanatate post-mortem 4 CAPITOLUL III - MARCA DE SANATATE 6 CAPITOLUL IV - DEPOZITAREA 8 CAPITOLUL V - TAIEREA DE URGENTA IN AFARA ABATORULUI 9 BIBLIOGRAFIE 11
INTRODUCERE Dintre toate produsele de origine animala, ce constituie alimente pentru om, carnea se situeaza pe primul plan, atat datorita continutului ridicat de substante nutritive (proteine, grasimi, vitamine, saruri minerale) cat si digestibilitatii ridicate si de asemenea pretabilitatii acesteia si a preparatelor din carne la conservare. Teoretic, s-ar putea consuma carnea de la aproape toate speciile de mamifere, pasari si pesti, mai ales in conditiile existentei actuale a "foamei de proteine", ce bantuie o mare parte a planetei noastre. Totusi, criteriile de apreciere a comestibilitatii carnii diferitelor specii de animale sunt adesea subordonate unor considerente mai mult sau mai putin obiective, dar si unor elemente de traditie, obiceiuri locale si chiar religioase. Datorita utilajelor moderne, tehnologiilor noi si imbunatatite, industria carnii a cunoscut o dezvoltare deosebita, fapt ce asigura realizarea unor produse de calitate superioara. Aceasta baza materiala moderna este folosita in vederea perfectionarii continue a proceselor tehnologice, imbunatatirii gamei de sortimente, economisirii de energie. In conditiile globalizarii comertului cu produse alimentare de origine animala, controlul sanitar veterinar devine o necesitate. Salubritatea alimentelor de origine animala impune ca operatiunile de prelucrare, conservare, transport si desfacere sa se desfasoare in cele mai severe conditii igienice. Gratie asigurarii si respectarii normelor sanitare veterinare, consumatorul este asigurat atat de faptul ca produsele nu-i dauneaza sanatatii, fiind libere de orice noxa fizica, chimica si biologica, cat si de calitatea nutritiva a acestora. CAPITOLUL I GENERALITATI DESPRE CARNE Prin carne,. se intelege tesutul muscular al animalului taiat, impreuna cu tesuturile cu care se afla in conexiune naturala: grasime, oase, tendoane, aponevroze, tesut conjunctiv, vase, nervi, ganglioni limfatici. Celelalte parti comestibile din corpul animalelor poarta denumirea de subproduse (sange, grasimi, picioare, urechi, burta etc.) si de organe ( ficat, creier, inima, rinichi, splina, pulmoni, limba, glanda mamara etc. ). Notiunea de carne macra semnifica musculatura fara grasime si fara oase. Din punct de vedere morfologic, carnea cuprinde : tesut muscular striat, tesut conjunctiv, tesut adipos, tesut osos, vase sanguine si nervi Tesutul muscular este componentul de baza al carnii si este reprezentat de musculatura striata somatica, a carei unitate morfo-structurala o constituie fibra musculara striata. Musculatura organismelor este de trei tipuri: striata, neteda si cardiaca. in organismul animalelor, musculatura neteda si cea cardiaca se afla in cantitati mici, deci este evident ca prin carne se intelege musculatura striata (scheletica) impreuna cu tesuturile la care adera, adica : pielea, grasimea, cartilajele, oasele, vasele sanguine, nervii, vasele limfatice si limfoganglionii Tesutul conjunctiv, component major al carnii, este reprezentat de : tesutul conjunctiv lax, tesutul conjunctiv reticular, tesutul adipos, tesuturile conjunctive fibroase, tesutul cartilaginos si tesutul osos. Tesutul sanguin este format din plasma sanguina si din elementele figurate sanguine, fiind in cantitate variabila in carne, in functie de modul cum au fost sangerate animalele. Proportia diferitelor tesuturi care intra in componenta carnii este determinata de starea de ingrasare a animalului, varsta, sex si de rasa.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).