Capitolul I. Micotoxine produse de mucegaiuri din genul Aspergillus I.1.Aflatoxinele Aflatoxinele sunt metaboliti secundari elaborati dupa faza de multiplicare logaritmica, de diferite specii toxinogene de Aspergillus : A. flavus, A. parasiticus, A. versicolor, A. niger, A. wentii, A. ruber, A. ochraceus ; de Penicillium :P. puberulum, P. variabile, P. citrinum, P. frequentans ; si de Rhisopus spp. Dintre toate aceste specii, cele mai aflatoxigene sunt A. flavus si A. parasiticus. Pe langa aflatoxine, multe din speciile enumerate mai sus elaboreaza si alte micotoxine. Ex. : A. flavus poate elabora si toxine tremorgene, aflatrem si acid ciclopiazonic. Fungii producatori de aflatoxine sunt ubicvitari si pot contamina frecvent arahidele, semintele de bumbac, porumbul, orezul, boabele de soia, graul, orzul si sorgul. Invazia cu fungi si producerea aflatoxinelor in aceste substraturi sunt favorizate de diferiti factori ca stresul plantei datorita secetei , agrotehnica deficitara, ploile excesive in timpul recoltarii, interventia distructiva a insectelor sau a procedeelor de recoltare, intarzierea uscarii dupa recoltare, depozitarea necorespunzatoare. I.2.Mecanismul biosintezei Mecanismele celulare care intra in joc in biosinteza aflatoxinelor sunt complexe si implica interventia numeroaselor sisteme enzimatice si intermediari de sinteza pentru ca in final sa se ajunga la 4 compusi principali : aflatoxina Bl ( AFB 1 ),afaltoxina B2 ( AFB2 ), aflatoxina Gl ( AFG2 ). Denumirea s-a dat in functie de culoarea fluorescentei lor in lumina UV de 254 si 366 nm ( B.= blue =albastra, G = green =verde ) si de pozitia lor pe placa cromatografica. Dintre aceste 4 aflatoxine, AFB1 este sintetizata in cantitatea cea mai mare si are semnificatie toxicologica deosebita. Ulterior s-au identificat si alte aflatoxine, numarul lor fiind in prezent de 13, si avand structuri diferite, notate cu numere latine de la I la XIII. Acestea sunt: Ml si M2 ( Vsi VI ) metaboliti ai AFB1 si AFB2, produsi in organismul mamiferelor si eliminati prin lapte ; parasiticolul ( VII) cu activitate bilogica asemanatoare AFB1 si AFB 2a ( VIII si IX ), aflatoxicolul ( X ), aflatoxicolul HI ( XI), AFP 1 (XII ) si AFQ1 (XIII ). Aflatoxinele naturale sunt compusi foarte stabili in alimente si furaje, termostabili si care sunt foarte activi in prezenta oxigenului, razelor UV, in limite largi de pH (3-10 ). Activitatea lor se datoreste ciclului furanic nesaturat si structurii lactonice. Aflatoxinele sunt degradate de solutiile de acizi si baze tari. Acizii tari catalizeaza reactia de transformare a AFB 1 in AFB 2 si a AFG1 in AFG 2, produsi cu toxicitate orala mai redusa. Bazele organice si anorganice inactiveaza aflatoxina in proportii diferite., in functie de metoda folosita. Astefel, amoniacul gazos la temperatura ridicata inactiveaza 95-99 % din cantitatea de aflatoxina din arahide, iar in procesul de rafinare a uleiului, solutiile de 0,3-8,3 N de NaOH reduce majoritatea cantitatii de aflatoxina. Agentii oxidanti, cum este solutia 5% de hipoclorit de sodiu, distrug aflatoxina in cateva secunde transformand-o in produsi netoxici. Actiune asemanatoare prezinta permanganatul de potasiu, boratul de sodiu. AFBl si AFG1 sunt de asemenea degradate de ozon si de bisulfitul de potasiu, ca si de UV.
Apostu S., Microbiologia produselor alimentare, vol. II, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2006, ISBN 978-973-751-311-3 Bara C., Microbiologia alimentelor, Oradea, Editura Universitatii din Oradea, 2005, ISBN 973-613-786-4 Bara L., Ghid practic de igiena a produselor agroalimentare, Oradea, Editura Universitatii din Oradea , 2010, ISBN 978-606-10-0095-1 Moza A. C., Notiuni teoretice si practice de poluare micotoxicologica, Oradea, Editura Universitatii din Oradea, 2008, ISBN 978-973-759-519-5
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
