CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL I NOTIUNI DESPRE SISTEMUL EUROPEAN DE SIGURANTA ALIMENTELOR 1.1 ROLUL AUTARITATII EUROPENE PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR 1.2. REGLEMENTARI EUROPENE IN DOMENIUL SIGURANTEI ALIMENTELOR CAPITOLUL II SIGURANTA ALIMENTELOR - ,, DE LA FERMA LA FURCULITA" 2.1 S IGURANTA ALIMENTELOR INCEPE DE LA FERMA 2.2 EVALUAREA RISCULUI : BAZA STIINTIFICA PENTRU POLITICI DE CEA MAI BUNA CALITATE IN DOMENIUL SIGURANTEI 2.3 ASIGURAREA INFORMATIILOR CATRE CONSUMATORI: ETICHETAREA CA MASURA DE SIGURANTA 2.4 ALIMENTE IMPORTATE - ALIMENTE SIGURE CAPITOLUL III SIGURANTA CONSUMATORILOR - OBLIGATIVITATEA RESPECTARII LEGISLATIEI 3.1 ASIGURAREA CALITATII SI IGIENEI ALIMENTELOR-OBLIGATIVITATEA OPERATORILOR DIN INDUSTRIA ALIMENTARA 3.2 SIGURANTA CONSUMATORILOR - CONTROLUL OFICIAL AL ALIMENTELOR CAPITOLUL IV SIGURANTA ALIMENTELOR - O BAZA SIGURA PENTRU DIVERSITATE SI EXCELENTA
INTRODUCERE Consumatorii europeni doresc ca alimentele sa fie sigure si sanatoase. Preocuparea majora a Uniunii Europene este aceea de a se asigura ca alimentele consumate sunt toate la acelasi nivel al standardelor, pentru toti cetatenii sai, indiferent daca alimentele sunt produse in interiorul UE, sau sunt importate. Activitatea depusa pentru ameliorarea sigurantei alimentelor are o istorie veche, dar, in ultimele doua decenii a cunoscut o efervescenta majora. Acest lucru s-a produs ca raspuns la marile crize din anii '90: criza "vacii nebune", criza furajelor contaminate cu dioxina si falsificarea uleiurilor de masline. Scopul nu a fost doar acela de asigura un pachet de acte normative privind siguranta alimentelor, adus cat mai la zi, dar si asigurarea consumatorilor cu cat mai multe informatii privind riscurile potentiale si actiunile care sunt intreprinse pentru minimizarea lor. Nu exista nimic pe lume despre care sa se poata spune ca se afla la risc zero, sau reprezinta risc 0, dar UE face tot ce-i sta in putinta, printr-o strategie cuprinzatoare de siguranta a alimentului, pentru a tine riscurile la un nivel minim, cu ajutorul standardelor moderne pentru aliment si de igiena, elaborate doar in baza celor mai avansate cunostinte stiintifice. Siguranta alimentului incepe de la ferma. Regulile trebuie sa se aplice de la ferma la furculita, atat pentru alimentele produse in UE, cat si pentru cele importate din cele patru zari ale lumii. Siguranta alimentului reprezinta o prioritate de varf pentru UE. Reglementarile aferente s-au consolidat si inasprit din 2000 incoace, in scopul asigurarii ca alimentele consumate de cetatenii europeni sa fie sigure. Acest nou mod de abordare este mai integrat: furajele si alimentele sunt urmarite cu mare grija de ,,LA FERMA LA FURCULITA". Autoritatile UE evalueaza cu atentie riscurile si cauta sa obtina cel mai bun aviz stiintific, inainte de a impune restrictii, sau de a aviza, la randul sau, orice produs, ingredient, aditiv, sau OMG. Aceste lucruri se aplica tuturor furajelor si alimentelor, indiferent de unde ar proveni ele, dinauntrul, sau dinafara UE. Siguranta nu inseamna insa uniformitate. UE promoveaza diversitatea, bazata pe calitate. Legislatia europeana protejeaza alimentele traditionale si produsele provenind din anumite zone geografice, asigurand consumatorii cu informatii care sa-i ajute sa le poata distinge de copii. UE isi incurajeaza tot mai insistent fermierii sa se concentreze asupra calitatii, nu numai a alimentelor, dar si a mediului in care isi realizeaza produsele. UE respecta si dreptul consumatorului la alegere bazata pe informatie. Incurajeaza dezbaterile publice, cere etichetare informativa si publica avizele stiintifice pe care le primeste, astfel incat consumatorii sa poata avea incredere in alimentele pe care le consuma. CAPITOLUL I NOTIUNI DESPRE SISTEMUL EUROPEAN DE SIGURANTA ALIMENTELOR 1.1 ROLUL AUTARITATII EUROPENE PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR Comisia Europeana apreciaza siguranta alimentara ca fiind unul dintre cele mai importante aspecte asupra caruia sa se axeze cercetarea si inovarea, cu atat mai mult cu cat spatiul de circulatie a produselor alimentare s-a extins in 2004, si urmeaza o noua extindere in 2007, ajungandu-se la o suprafata totala de 4.750.000 Km2. In acest scop, prin Carta Alba a Sigurantei Alimentare (2000) a instituit EFSA - Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara. Situata provizoriu la Bruxelles, in 2002, EFSA furnizeaza informatiile stiintifice independente in toate problemele privind alimentul si siguranta alimentului - inclusiv sanatatea si bunastarea animalelor si protectia plantelor - si consiliere stiintifica privind nutritia, totul servind la elaborarea si ajustarea legislatiei comunitare. EFSA comunica publicului intr-o maniera deschisa si transparenta date privind toate actele elaborate. Evaluarea rsicului pentru diferite situatii, pe care o desfasoara EFSA, furnizeaza managerilor de risc (din cadrul institutiilor UE cu rol in elaborarea de reglementari - Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul Europei) baza de fundamentare stiintifica necesara definirii politicilor legislative si a masurilor de rglementare, necesare asigurarii unui inalt nivel de protectie in relatia cu siguranta alimentelor. EFSA s-a nascut prin regulamentul Parlamentului European si al Consiliului European (EC) No 178/2002 din 28 ianuarie 2002. Noua autoritate si-a gasit imediat ritmul, organizand prima intrunire a conducerii sale noua luni ami tarziu, sub conducerea lui Stuart Slorach. La scurt timp dupa aceasta, a nomilizat primul director executiv, in persoana lui Geoffrey Podger si a creat Forumul Consultativ, alcatuit din reprezentanti ai institutiilor responsabile cu siguranta alimentului din Statele Membre. Anul 2003 reprezinta momentul in care EFSA devine o agentie europeana deplin independenta. EFSA a creat in mai 2003 celelalte componente: Comitetul Stiintific si comitete. Oameni de stiinta de talie mondiala din intreaga Europa au fost inclusi in cele opt comitete, acoperind totul, de la ingrediente, aditivi, pana la sanatatea si bunastarea animalelor, Comitetul Stiintific avand rolul de coordonator al tuturor acestor comitete. In iulie 2003 au fost desemnati in functii de conducere: presedintele Comitetului Stiintific, Profesorul Vittorio Silano, Adjunctul directoratului general si director stiintific, Dr. Herman Koeter, si directorul de comunicatii: Anne-Laure Gassin; a publicat primele opinii stiintifice legate de OMG. Pana in decembrie 2003 avea aproximativ 70 de angajati si se inregistrasera deja peste 120 de probleme stiintifice, cu termene de raspuns stabilite.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
