Compoziția și rolul meiului în alimentația omului

Meiul Panicum miliaceum (Fam. Poaceae)

Originar din Asia, cultivat din neolitic în China, India şi Egipt, apoi în sud-estul Europei.

Alături de hrişcă, meiul a jucat un rol important în alimentaţie până în secolul al XIII-lea, când a fost înlocuit cu porumbul. Mămăliga în timpul dacilor a fost preparată din hrişcă şi mei.

În prezent se foloseşte în alimentaţie în unele ţări africane şi asiatice, în special în zonele subtropicale din sudul Himalayei, constituind hrana de bază a hamalilor şi serpaşilor alături de hrişcă, având o valoare nutritivă şi energetică foarte ridicată, datorită compoziţiei chimice mai complexe decât a grâului, porumbului sau orezului. Seminţele de mei se folosesc la noi mai mult pentru hrana păsărilor de curte sau de apartament.

1. CULTURA MEIULUI

Cerinţele faţă de apă sunt reduse, având cel mai scăzut coeficient de transpiraţie dintre cereale. Astfel in timp ce la grâu s-a inregistrat coeficientul de 424, la mei a fost de numai 226. Chiar de la germinaţie se manifestă cerinţe reduse faţă de apă. Daca grâul are nevoie de 55% apă, meiul are nevoie doar de 25%.

Meiul se foloseşte in alimentaţia oamenilor sub forme de crupe (pasat), apoi in industria spirtului şi ca furaj concentrat pentru pasări şi alte specii de animale.

Avantajele culturii de mei:

Meiul are un coeficient mare de inmulţire şi necesită o cantitate mică de sămânţa la hectar. Este cereala foarte indicată să fie păstrată ca rezervă in fondul de sămânţă al cultivatorilor de cereale in caz de calamitate. O tonă de sămânţă este suficient pentru 70 de hectare. Perioada de vegetaţie este de 60 zile la soiurile precoce cultivate in zonele de stepă.

Premergătoarele cele mai indicate sunt prăşitoarele care lasă terenul mai puţin imburuienat. Bune premergătoare sunt şi leguminoasele. Dupa mei sunt indicate a se cultiva diverse culturi de primăvară.

Cerintele fata de sol

Meiul preferă solurile calde, bogate in humus, cu reacţie neutră spre alcalină.

Fertilizarea

Meiul reacţionează foarte bine atât la ingrăşămintele organice cât şi la cele minerale. Se recomandă ca ingrăşămintele minerale să se dea inainte de ultima trecere de combinator.

Patul germinativ se pregăteşte ca şi pentru porumb. Importat este să fie distruse toate buruienile.

Sămanţa şi semănatul

La semănat se foloseşte sămanţa mare sănătoasă, tratată contra tăciunelui. Semănatul se face cu semănătoarea de păioase la 12 cm intre rânduri, in agregat cu un tăvălug uşor pentru grăbirea răsăriri. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm. Semănătul se declanşeaza când in sol este minim 10 grade, respectiv la inceputul lunii mai. Se foloseşte la semănat intre 15-20 kg/ha de sămânţă.

Lucrările de ingrijire constau in erbicidarea buruienilor cu frunză lată, la fel ca la grâu. Momentul erbicidarii este atunci când buruienile sunt in faza de rozetă.