Coenzimă Q10

Coenzima Q10 a fost descoperită în 1957 de Frederick Crane, Ph.D., acum la Purdue University, Indiana SUA. După 4 ani, Peter D. Mitchell, Ph.D., la University of Edinburgh, şi-a dat seama cum Q10 produce energie la nivel celular şi, în 1978, a câştigat Premiul Nobel pentru chimie cu această descoperire.

S-a dovedit ştiinţific că coenzima Q10 stimulează sistemul imunitar, conducând la nivele ridicate ale anticorpilor, un mai mare număr şi/sau activitate a macrofagelor şi a limfocitelor T, şi o rezistenţă crescută la infecţii. S-a raportat de asemenea ca Co Q10 creşte nivelul anticorpului IgG (imunoglobulina G). Un alt studiu a arătat o dependenţă statistică semnificativă între nivelul scăzut plasmatic al coenzmei Q10 (deficienţă) şi diagnosticul de cancer de sân. Nivele scăzute în sânge ale Q10 s-au raportat la pacienţi cu alte tumori maligne decât cele de sân, inclusiv: mielom, limfom, cancere ale plămânului, prostatei, pancreasului, colon, rinichi, cap şi gât.

Organismul poate produce cantităţi suficiente de coenzima Q10 până pe la cca 30 de ani, apoi nivelul scade progresiv cu vârsta, iar această scădere este asociată cu apariţia diverselor tipuri de cancere, mai ales dacă din alimentaţie lipsesc vitaminele B3 şi B6 şi acidul folic, necesare în producţia de Q10.

Doza este cheia tratamentului.

Se pot vindeca diverse forme de cancer (efectul Q10 fiind comun în cancer, şi anume acţionează asupra metabolismului oricărei celule sănătoase, ce se hrăneşte aerob, şi o fortifică; pe de altă parte celulele canceroase se hrănesc anaerob - fermentează zahăr - şi de aceea Q10 le produce suicidul) pornind chiar din stadii terminale, care n-au absolut nici o şansă cu tratamentele convenţionale (citostatice, raze). Citostaticele sunt agresive si toxice, ele scad imunitatea şi agravează suferinţele cardiace.

Coenzima Q10 în doze de 300 mg zilnic anihilează efectele nocive ale citostaticelor, întăreşte muşchiul cardiac, combate radicalii liberi (stress oxidativ), dar, cel mai important, creşte imunitatea, organismul putând astfel să lupte cu cancerul. Aceasta este veriga lipsă în tratarea cancerului cu citostatice, şi anume creşterea imunităţii slăbite de boală, şi de citostatice. Deci, combinarea citostaticelor cu coenzima Q10 asigură o luptă eficace contra cancerului.

Pacienţii (mai ales cei în vârstă) ştiu prea bine că citostaticele au un efect negativ devastator şi asupra inimii. Pe la mijlocul 1960, cercetători japonezi au recunoscut că CoQ10 se concentrează în miocard, muşchiul inimii. Rolul ei în inimă apare clar: inima, unul din organele cele mai energetice, bate aproximativ de 100000 ori într-o zi şi de 36 milioane ori într-un an, şi depinde de CoQ10 pentru "bioenergie". La începutul anilor 1980, Folkers, director la Institute for Biochemical Research - University of Texas, şi Per H. Langsjoen, M.D. (tatăl lui Petru), au realizat primul studiu asupra CoQ10 în tratamentul cardiomiopatiei, o formă progresivă de insuficienţă cardiacă. Descoperirile au fost uimitoare. Într-un studiu bine controlat, 19 pacienţi care era de aşteptat să moară de insuficienţă cardiacă şi-au revenit cu o "extraordinară îmbunătăţire clinică", după raportul lui Folkers şi Langsjoen's.

Studiile demonstrează efectul esenţial al CoQ10. În Biochemical and Biophysical Research Communications, Folkers a descris cazul unui bărbat de 43 ani suferind de cardiomiopatie. După ce i s-a dat CoQ10, inima sa mărită s-a micşorat (arătând ca merge mai eficace), şi şi-a putut relua o "extrem de activă viaţă atletică". Funcţionarea inimii unui alt pacient, 50 ani cu o cardiomiopatie extrem de severă, a revenit la normal după ce a luat CoQ10, şi de atunci nu a mai avut "limitări de activitate" Numeroase alte studii au confirmat rolul CoQ10 în tratarea problemelor (insuficienţă) cardiace, altfel tratate cu medicamente (beta blocanţi şi inhibitori ACE)- sau prin transplant de inimă.

În România (şi nu numai) se moare „din neştiinţă” înainte de vreme, din boli canceroase sau cardio-vasculare tratate numai cu tratamente convenţionale sau cu leacuri naturiste „băbeşti” (ceaiuri etc.). Această substanţă esenţială funcţionării normale a celulei, Q10, este capabilă, în dozele prezentate anterior, să „repare” organismul bolnavului canceros sau cardiac, şi să-i redea o viaţă normală, lucru imposibil pentru tratamentele obişnuite. Sigur, citostaticele (şi alte tratamente convenţionale) trebuie urmate, dar fără Q10 acestea fac şi mult rău; combinând însă cu Q10 (vorbesc de cancer, desigur), abia atunci citostaticele vor ucide celulele rele şi nu şi pe cele sănătoase, tratamentul având un succes inimaginabil.