Antocianii

Cuprins referat Cum descarc?

INTRODUCERE 3
1. CLASIFICAREA COLORANTILOR 3
2. COLORANTII NATURALI 5
2.1 ANTOCIANII 5
3. METODE DE OBTINERE 9
3.1.Extractia din materii prime 9
3.2.Extractie prin metode chimice, biochimice si microbiologice 9
4. METODE DE IDENTIFICARE 9
4.1.Separarea prin precipitare 9
4.2.Identificarea prin cromatografie a antocianilor 10
5. BENEFICII ALE ANTOCIANILOR 11
6. UTILIZARI 11
7. DOZE, NECESITATE SI RISC 12
8. ANALIZA SWOT 13
BIBLIOGRAFIE 14

Extras din referat Cum descarc?

INTRODUCERE
Colorantii sunt substante organice, naturale sau sintetice, care prezinta capacitatea de a imprima culoarea dorita produselor alimentare. 
Pentru ca o combinatie chimica organica colorata sa fie si materie coloranta, ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii de solubilitate, de stabilitate la lumina sau la alti agenti fizici, de aderenta etc. 
O substanta apare colorata datorita prezentei in molecula a unor grupe de atomi, numite cromofori, fiecarui cromofor corespunzandu-i una sau mai multe benzi in spectrul vizibil sau in ultraviolet. Pozitia benzilor de absorbtie a unui cromofor este influentata de existenta in molecula a altor cromofori si prin urmare nuanta unui material colorant depinde de structura chimica a substantei. Principalele grupe cromofore sunt:
o grupa nitrozo (-NO)2
o grupa nitro (-NO2) 
o grupa azo (-N=N-) 
o grupa tiocetonica ( C=S) 
o grupa cetonica ( C=O) 
o dubla legatura (-C=C-). 
Ultimele doua grupe trebuie sa existe in numar mai mare intr-o molecula, pentru ca sa apara culoarea.
1. CLASIFICAREA COLORANTILOR
Colorantii alimentari pot fi clasificati dupa mai multe criterii :
- dupa natura lor: naturali si sintetici; 
- dupa culoare: galbeni, oranj, rosii, albastri, verzi, bruni, negri cu nuante diverse.
Comitetul FAO/OMS a clasificat colorantii din punct de vedere a specificatiior chimice dupa cum ureaza:
- Categoria I cuprinde colorantii alimentari pentru care Comitetul de Experti FAO/OMS a fixat norme de identitate si puritate. 
- Categoria a II-a ce cuprinde colorantii pentru care Comitetul de Experti FAO/OMS nu a fixat inca norme de identitate si puritate, asteptandu-se rezultatele studiilor toxicologice in curs asupra anumitor substante de compozitie definita. 
- Categoria a III-a ce cuprinde colorantii alimentari despre care Comitetul de Experti FAO/OMS nu dispune de date chimice suficiente pentru a putea stabili norme de identitate si puritate satisfacatoare. 
- Categoria a IV-a ce cuprinde colorantii alimentari pentru care Comitetul de Experti FAO/OMS nu a putut sa fixeze norme de identitate si puritate, fie din cauza datelor toxicologice nefavorabile, fie din cauza ca aceste produse, recunoscute ca nocive, nu pot fi admise ca aditivi alimentari.
Dupa rezultatele evaluarii toxicologice, colorantii au fost clasificati in mai multe categorii (FAO/OMS, 1964), care sunt date in continuare.
Categoria A cuprinde colorantii acceptati ca aditivi alimentari pentru care s-au fixat doze zilnice admisibile; 
Categoria B cuprinde colorantii pentru care datele toxicologice disponibile nu sunt suficiente pentru a putea clasifica acesti coloranti in categoria A; 
Categoria C I cuprinde colorantii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru evaluarea lor, desi se dispune de un numar important de date privind toxicitatea pe termen lung;
Categoria C II cuprinde colorantii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru evaluarea lor iar toxicitatea pe termen lung este necunoscuta; 
Categoria C III cuprinde colorantii pentru care datele toxico logice sunt insuficiente pentru evaluarea lor si care prezinta riscul unor efecte nocive; 
Categoria D cuprinde colorantii pentru care nu exista practic date toxicologice; 
Categoria E cuprinde colorantii care sunt considerati nocivi si care nu trebuie sa fie introdusi in produsele alimentare.

Fisiere in arhiva (1):

 Antocianii.docx

Bibliografie

1. Banu, C. (2000) Aditivi si ingrediente pentru industria alimentara, Editura Tehnica, Bucuresti;
2. Banu, C. (2009) Tratat de inginerie alimentara, vol. I, Editura Agir, Bucure.ti;
3. Banu, C. (2009) Tratat de inginerie alimentara, vol. II, Editura Agir, Bucure.ti;
4. Dan, V. (1999) Microbiologia produselor alimentare, Editura Alma, Gala.i;
5. Gutt, S. (2006) Aditivi utilizati in produsele alimentare, Editura Universita.ii din Suceava, Suceava;
6. Hura, C. (2004) Aditivi alimentari, Editura Cermi, Iasi;
7. Oranescu, E. (2008) Aditivi alimentari, necesitate .i risc, Editura Agir, Bucure.ti;
8. Ghosh D, Konishi T. (2007) Anthocyanins and anthocyanin-rich extracts: role in diabetes and eye function. Asia Pac J Clin Nutr
9. Kahkonen MP, Heinonen M. (2003)Antioxidant activity of anthocyanins and their aglycones. J Agric Food Chem