Zona Humorului - caracteristici generale

1.1 AŞEZARE GEOGRAFICĂ ŞI LIMITE

Zona „Humorului” la care facem referire se suprapune din punct de vedere morfologic părţii sud – estice a Obcinei Mari, în mica depresiune a Humorului. Aceasta se află la contactul dintre Orogenul Carpatic şi Platforma Moldovenească.

Arealul luat în studiu aparţine localităţilor: Gura Humorului, Voroneţ şi Mănăstirea Humorului. Acestea sunt situate pe culuarul râului Moldova, care aici formează depresiunea Humorului, râu în care se varsă pâraiele Humor (afluent de stânga) şi Voroneţ (afluent de dreapta).

Altitudinile sunt cuprinse între 480m la confluenţa pârâului Humor cu râul Moldova şi altitudini de 774 m în partea nord-estică în Vf. Piciorul Înalt, 816 m în sud în D. Măgura şi 834 m la NE în Dealul La Toaca.

1.2 RELIEFUL

Relieful zonei „Humorului” este variat datorită factorilor genetici precum şi a structurii geologice complexe. Relieful se desfăşoară între altitudinile absolute de 450 m (cotă situată în albia majoră a pârâului Humor, la confluenţa cu râul Moldova ) şi 1223 m în Vârful Scoruşeţ.

Rezultă astfel un areal caracteristic munţilor joşi întâlnit la contactul dintre zona montană şi cea de podiş.

Relieful dominant cuprinde zona obcinelor secundare montane din vest, zona predominantă la est. În nord - vest apar culmile înalte şi mai abrupte, apoi culmile cu altitudinile mai coborâte ce se termină în zona confluenţei cu râul Moldova. Ca o serie de culmi mici puternic rotunjite apar şi bâtcile. Ele reprezintă un relief mai coborât.

Relieful din bazinul văii Humorului este reprezentat printr-o serie de văi cu părţile lor componente (versanţi, terase, albii).

În afara formelor de relief create de factorii naturali, se adaugă relieful antropic. De multe ori intervenţia omului a avut un rol distructiv. Au fost afectate pătura de sol, pădurile prin defrişări, păşunile prin păşunatul excesiv.

Drumurile forestiere şi de câmp au apărut din necesitatea mobilităţii populaţiei, ce a dus la crearea unor căi de comunicaţii secundare.

Pe teritoriul bazinului Humor sunt numeroase culmi despădurite care înlesnesc schimburile între localităţile situate pe un versant sau altul a culmii. S-au construit astfel drumuri de legătură între sate, precum Mănăstirea Humorului – Frasin, Pleşa – Soloneţul Nou, Poiana Micului – Suceviţa. Sunt drumuri apărute din necesităţi practice: pentru transportul materialelor lemnoase, a celor din câmp, ca legături între diverse localităţi.

Pe alte porţiuni ca o consecinţă a doborârii în totalitate a arborilor, în locurile unde gropile de desrădăcinare au fost mai dese s-au format mlaştini. Pe lângă acestea se mai întâlnesc şi muşuroaiele de furnici a cărei densitate mare în anumite locuri duce la scăderea recoltei de furaje, fapt ce impune luarea unor măsuri în acest sens.

Privit în ansamblu, relieful zonei lipsit de înălţimi şi genuni ameţitoare dar departe de a fi monoton – se pretează pentru toate tipurile de turism. Relieful, component esenţial al peisajului geografic, prezintă în îmbinarea trăsăturilor de ansamblu „o impresionantă armonie, care a oferit, din vremuri străvechi populaţiei autohtone nu numai prielnice condiţii de etnogeneză, adică de făurire a unui popor cu însuşiri proprii, poporul român, dar a şi contribuit la menţinerea peste veacuri a fiinţei sale etnice.”

1.3 CLIMA ŞI APELE

Clima are un rol deosebit de important în modelarea reliefului şi în realizarea diverselor peisaje geografice din această zonă. Factorii climatogeni capătă un caracter local ducând la evidenţierea unor condiţii climatice specifice, variate pentru această zonă. Iarna, zona luată în studiu se găseşte sub influenţa maselor de aer polare şi baltice din direcţia nord – est şi nord precum şi din nord – vest. Primăvara deplasările ciclonale evidente şi pătrunderea efemeră a maselor de aer de tip polar sau tropical duc la stări de vreme variabile, care s-au semnalat destul de frecvent în ultimii ani, când la începutul primăverii, în luna martie, timpul s-a încălzit mult peste limitele normale, iar în a doua jumătate a lunilor aprilie, mai să se răcească, să cadă chiar zăpezi şi să îngheţe, cu urmări grave mai ales pentru culturile agricole din zonă. Căderile târzii de zăpadă aduc însă daune considerabile şi fondului forestier.