Vulcanii

Vulcanul este un munte sau deal format prin acumularea de materii erupte prin una din mai multele gauri (numite cosuri vulcanice) din suprafata Pamantului. Termenul de 'vulcan' se poate referi si doar la cosurile vulcanice. Majoritatea vulcanilor au margini abrupte, dar unii dintre ei pot fi munti cu pante domoale, sau chiar zone tabelare foarte netede, platouri. Vulcanii de la suprafata sunt cei mai cunoscuti, dar marea majoritate a vulcanilor se gaseste sub nivelul marilor, formati de-a lungul sistemelor globale de rifturi care inlantuiesc fundul adanc al oceanelor. Potrivit Institutului Smithsonian, 1511 vulcani au fost activi in ultimii 10 000 de ani, 539 dintre ei erupand cel putin o data de-a lungul istoriei scrise. In medie, intre 50 si 60 de vulcani sunt activi in fiecare an; aproape jumatate din aceste eruptii sunt continuari a le eruptiilor din anii precedenti, iar restul sunt noi.

Eruptiile vulcanice in zonele populate reprezinta un real pericol pentru oameni, proprietati si agricultura. Pericolul e cauzat mai ales de suvoiele rapide de materie eruptive exploziva, particulele de cenusa incinsa, si mai ales de suvoaiele distructive de lava si de resturi vulcanice. In afara de acestea, eruptiile explozive, chiar ale unor vulacni din zone nepopulste, pot arunca in atmosfera la distante mari in atmosfera particule de cenusa, care formeaza nori vulcanici de cenusa, un real pericol pentru avioane.

2.Formare

Toti vulcanii sunt formati prin acumularea de magma (roca topita care se formeaza sub scoarta Pamantului). Magma poate erupe prin una sau mai multele deschizaturi din scoarta terestra, numite 'cosuri vulcanice', care pot fi simple deschizaturi, un grup de deschizaturi sau o crapatura lunga, numita 'fisura vulcanica'. Se formeaza in adancul pamantului, in general in partea superioara a mantalei, sau, mai putin obisnuit, in baza crustei Pamantului. E nevoie de temperaturi foarte ridicate pentru a forma aceasta magma, asociate cu o presiune uriasa. Mantaua solida sau crusta Pamantului trebuie topita in conditii ce se intalnesc la adancimi de 80-100 km sub scoarta Pamantului.

De indata ce mici picaturi de magma sunt formate, ele incep sa urce deoarece magma este mai putin densa decat roca inconjuratoare. Procesele care provoaca ridicarea magmei sunt putin cunoscute, dar in general aceasta se misca in sus spre regiunile cu presiune mai mica, aglomerandu-se in spatiile dintre minereurile din roca solida. Pe masura ce picaturile individuale de magma se ridica, ele se unesc pentru a forma aglomerari din ce in ce mai mari, ce inainteaza spre suprafata cu o viteza direct proportionala cu marimea lor. Magma ce se ridica nu atinge suprafata sub forma unei materii unitare, ci tinde sa se acumuleze in unul sau mai multe spatii de depozitare subterane, numite rezervoare vulcanice, inainte de a se ridica la suprafata. Cu fiecare eruptie, exploziva sau nu, materialul eruptiv mai adauga un strat vulcanului in crestere. Dupa multe eruptii, materialele vulcanice se ingramadesc in jurul cosului, formand o formatiune topografica numita con volcanic, ce poate fi asemenea unui munte, deal, platou sau chiar crater, formatiune pe care o recunoastem drept vulcan. Majoritatea vulcanilor sunt formati sub nivelul oceanelor, iar locatiile lor au fost documentate in ultimele decenii prin cartografierea fundului oceanelor.