Viiturile

Viiturile reprezinta momente de varf in evolutia scurgerii apei unui rau. Ele se caracterizeaza prin cresteri spectaculoase, deosebit de rapide ale nivelului apei si implicit a debitului, pana la atingerea unui maxim dupa care urmeaza scaderea, de asemenea rapida a apelor care revin la parametrii normali de scurgere.

Geneza viiturilor este legata, in primul rand, de conditiile climatice. Ele se produc ca urmare a unor ploi torentiale cu intensitati si strate de ape mari (viituri pluviale), a topirii rapide a zapezii (viituri nivale) sau din cauze mixte (viituri pluvio-nivale). In functie de distributia in timp a precipitatiilor, viiturile sunt simple/singulare (caracterizate printr-un varf) si complexe/compuse (cu mai multe varfuri). In perdele de inghet, scurgerile de sloiuri pot provoca baraje naturale (zapoare) care blocheaza scurgerea, generand cresterea de nivel in spatele acestora sau scurgeri puternice in momentul ruperii.

Producerea viiturilor si caracteristicile lor mai sunt influentate de un ansamblu de factori cum ar fi:

- permeabilitatea;

- gradul de umiditate si temperatura solului;

- vegetatia de pe pantele albiilor si ale versantilor;

- forma si suprafata bazinelor de receptie;

- caracteristicile albiilor.

Prin defrisarea padurilor si lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta, omul contribuie indirect la favorizarea acestor fenomene hidrologice. Uneori viiturile mai puternice se produc ca urmare a distrugerii barajelor lacurilor de acumulare.

Elemente caracteristice ale undelor de viitura

O viitura este definita de urmatorii parametrii principali:

Debitul de baza (Qb) este debitul rulat in conditii normale de scurgere a apelor, care se inregistreaza inainte si dupa producerea viiturii. Valoric, el este, in general, dublul debitului mediu multianual;

Debitul de varf (Qmax) este debitul maxim pe care il ating apele in timpul viiturii;

Timpul de crestere (Tc) reprezinta durata (in ore) dintre momentul inceperii viiturii si cel al inregistrarii debitului de varf;

Timpul de descrestere (Td) exprima durata de retragere a apelor, intre momentele producerii debitului maxim si cel al revenirii la debitul de baza. El este de regula mai mare decat in timpul de crestere;

Timpul total al viiturii (Tt) reprezinta numarul de ore in care debitul de apa a fost mai mare decat debitul de baza. Se determina prin insumarea timpilor partiali de crestere (Tc) si de descrestere (Td): Tt = Tc + Td;

Volumul viiturii (W) exprima cantitatea de apa rulata in timpul viiturii ( in m?). El poate fi determinat pe baza hidrografului, inmultind suprafata planimetrala a viiturii cu produsul scarilor de reprezentare. In situatia in care se cunosc debitul maxim si unele elemente ale unei medii de viitura, volumul se calculeaza cu ajutorul relatiei:

W = Qmax - Tt - ? - 3600

Stratul de apa scurs (h) ilustreaza grosimea unui strat uniform de apa (in mm) obtinut prin repartizarea volumului de apa al viiturii ( W in m?) pe suprafata bazinului in amonte de sectiunea considerata: H = W/1000 - F

Coeficientul de forma (?) este definit ca raport intre volumul viiturilor si volumul echivalent suprafetei dreptunghiului circumscris viiturii sau ca raport intre suprafata viiturii si cea a dreptunghiului circumscris ei: ? = W/ (Qmax - Qb) - Tt

In analiza viiturilor un element important il constituie frecventa de producere a acestora, exprimata, de regula sub forma timpului de retur sau de revenire ( T in ani). Acesta este definit ca inversul frecventei de aparitie a unui eveniment X. Un debit cu un timp de retur T este un debit care va fi depasit, in medie, la fiecare numar T de ani.

Cunoasterea elementelor mentionate, pe baza examinarii tuturor viiturilor produse in diferite sectiuni ale raurilor permite specialistilor elaborarea de prognoze hidrologice privind productia viiturilor, dimensiunea corespunzatoare a constructiilor si amenajarilor hidrotehnice, evaluarea riscurilor hidrologice generate de viituri.