Viața și opera lui Simion Mehedinți - savantul român și pedagogul creștin

Extras din referat Cum descarc?

V I A T A
Simion Mehedinti, cel din urma vlastar al familiei Neculai si Voica Mehedintuu, s-a ivit ,,la anu unamie optu sute sazezeci si opt, luna octomvrie, ziua optsprezece - cand a fost declarat copilul - Semionu a lui Neculai Mehedintu, de secsu barbatescu, nascutu altaieri, in comuna Soveja, la casa parintilor sai" [16 octombrie 1868]. Interesant este faptul ca eroarea privind anul nasterii lui S. Mehedinti s-a perpetuat pana in anul 1997, cand Asociatia ,,Simion Mehedinti", Focsani-Vrancea, care a tiparit ed. a VIII-a a lucrarii pedagogice ,,S. MehedintiSoveja - Alta crestere. Scoala muncii", a publicat in facsimil actul de nastere al lui Simion Mehedinti, act existent la Arhivele Nationale, Focsani, Vrancea. Originea sovejana, acolo unde s-a zamislit Miorita, a considerat-o ca pe un blazon de inalta noblete, fapt pentru care mai tarziu a adaugat numelui sau si Soveja. ,,Omul acela [S.M.] a avut un mare noroc in viata. S-a nascut in fundul unui sat de munte, din partile Vrancei. Tatal lui stia numai carte bisericeasca veche, iar mama lui nu stia nici sa citeasca. Mare noroc, fiindca de la dansa am aflat cum se vorbeste romaneste, fara cuvinte straine, cum sunt multe prin cele carti". 
Tatal sau se trage dintr-o familie de preoti: bunicul savantului fusese preot in sat, fratii au fost preoti, iar tatal Neculai Mehedintu a fost dascal la biserica satului. 
Neculai si Voica (Gurita) Mehedintu au avut 11 copii, dintre care 7 au murit, din copilarie, de varsat. Cine scapa de aceasta teribila boala traia pana la adanci batranete, cum s-a intamplat si cu Simion. Cei patru copii ai lui Neculai si Voica au fost: Neculai - seminarist la Cetatea Alba si preot la Paunestii Vrancei; Marina, casatorita cu preotul Constantinescu in Soveja; Ion, preot la Soveja, si Simion, academician, intemeietorul geografiei romane moderne. 
Copilaria va fi fost ca a tuturor celor de seama lui, pana s-a dus la scoala, pentru ca ,,Boala de care a patimit cel mic, dintre cei patru ramasi in viata, n-a fost varsatul, ci scoala" - aluzie la metodele nepedagogice si la palciile de vergi, care erau la mare cinste si cu care dascalii isi indemnau elevii la invatatura. 
Lumea copilariei a sapat adanc in sufletul celui care abia venise pe lume. Desi a plecat de mic de acasa - pe la noua, zece ani - imaginea satului de sub codru, l-a urmarit ca pe nimeni altul, lasand chiar cu limba de moarte sa fie dus in cimitirul alor sai, din Soveja - lucru care s-a infaptuit in octombrie 1993. 
Dupa primele trei clase absolvite la Soveja, urmatoarele doua clase le-a urmat la Vidra ,,unde se adunau copiii fruntasilor din toata Vrancea". Aici, alte orizonturi, alta viata, alti oameni. In locul codrilor de brad, a padurilor de fag si de stejar, in locul Dragomirei - ,,un biet parau de rate si de gaste" - a intalnit Raul Putna care, atunci cand venea involburat, era ,,spaima lumii". Scoala era cam aceeasi - ,,dondaneam pe de rost, ceea ce monitorul ne da, de ici pana colo". 
Au urmat apoi scolile de la orase: Seminarul de la Roman - 4 ani; Seminarul Central de la Bucuresti - 1 an; Liceul ,,Unirea" din Focsani - 1 an (1885-1886, cls. a V-a) si Colegiul ,,Sfantu Sava", din Bucuresti - 3 ani (1886-1889, cls. VI-VIII). Schimbarile dese ale scolilor si ale profesorilor, nu numai ca nu l-au derutat, dar i-au dat si o alta invatatura - scoala vietii - o alta perspectiva, i-au dat posibilitatea de a face comparatii si chiar sansa de a intalni cate un dascal de isprava. 
Acesti profesori i-au sadit in suflet pasiunea pentru istorie, matematica si pentru limba latina. Dupa terminarea liceului a avut sansa de a fi aparut o bursa la Seminarul Normal Superior. Obtinand bursa, proaspatul bacalaureat avea asigurate conditiile materiale, putandu-se ocupa, cu toata energia de studii. Pe de alta parte, Mehedinti a avut norocul de a intalni a-ici doi mari profesori: Titu Maiorescu si Alexandru Odobescu, personalitati care ii vor marca intreaga viata. De la Maiorescu a luat dragostea pentru profesorat, atasamentul fata de tineri, pasiunea excursiilor, concretizata in celebrele Congrese ale profesorilor de geogra-fie (1904-1942). De la Odobescu i-au ramas inclinatia catre frumos si orientarea spre geografie. Odobescu a fost cel care l-a recomandat pentru bursa oferita de Societatea Geografica Romana. 
In perioada studiilor universitare de la Facultatea de Litere si Filosofie (1889-1892), Mehedinti va desfasura o prodigioasa activitate de organizare a studentilor in cadrul ,,Ligii pentru unitatea culturala a romanilor" (24 ian. 1891), din comitetul careia facea parte, alaturi de: P.P. Negulescu etc. 
Din initiativa Ligii, S. Mehedinti, alaturi de alte personalitati ale vietii noastre culturale: V. A. Urechia, B. St. Delavrancea, C. Radulescu-Motru, N. Iorga si altii, au prezentat conferinte prin care au relevat continuitatea si unitatea poporului roman. 
Mehedinti impreuna cu P. P. Negulescu au redactat ,,Memoriul studentilor universitari romani privitor la situatiunea romanilor din Transilvania si Ungaria", tiparit in limbile: romanasi franceza, in 13.000 de exemplare si difuzat in toata Europa. Acest Memoriu a iritat guvernul de la Budapesta care a invitat studentii maghiari sa dea un raspuns studentilor romani, prin care sa masluiasca realitatea. 
In replica, studentul Aurel C. Popovici a publicat La Question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, in limbile romana, franceza, germana, engleza spaniola si italiana, retiparita in 1892, in 12.000 de exemplare, la initiativa Ligii de la Bucuresti. Atat Memoriul cat si Replica au avut un mare impact in plan international, actiunea studentilor romani fiind intampinata cu o calda simpatie, de cancelariile occidentale si de cele mai importante organe de presa ale vremii. In 1892, Mehedinti termina Facultatea de Litere si Filosofie a Seminarului Normal Superior din Bucuresti, trece examenul de licenta, cu calificativul Magna cum laude si la indemnul lui Odobescu se inscrie si obtine, de la Societatea Romana de Geografie, o bursa pentru a studia geografia la Paris. Ajuns in ,,orasul luminilor", S. Mehedinti continua activitatea in cadrul Ligii, initiind, in 1893, Charta rotunda, o foaie volanta, scrisa de mana, gandita ca un periodic lunar care sa aiba urmatoarea ruta: Paris, Viena, Budapesta, Cluj, Bucuresti, Anvers si Graz. ,,Initiativa Chartei rotunde apartine lui S. Mehedinti, pe atunci student, membru activ al Sectiei din Paris a Ligii Culturale. El este si autorul interesantului editorial care, mai ales in prima sa parte, dezvaluie o adevarata conceptie politica, menita sa imprime tineretului studios o orientare national-politica unitara".

Fisiere in arhiva (1):

 Viata si Opera lui Simion Mehedinti - Savantul Roman si Pedagogul Crestin.docx