Uranus

Planeta Uranus a fost descoperita in 1781 de astronomul amator W. Herschel in timp ce cauta o stea dubla cu ajutorul unui telescop pe care si-l construise singur. Zarind un mic disc ascuns printre puzderia de stele, care nu figura in cataloagele astronomice ale vremii a dedus ca nu putea fi altceva decat o planeta, a carei orbita parea sa fie cu mult peste limita a ceea ce se considera atunci ca ar fi sistemul solar. La mai mult de 200 de ani de la descoperirea ei, planeta care si-a insusit numele regelui Titaniei din mitologia greaca, continua sa fie o lume cu multe necunoscute, prea putin luminoasa pentru a fi vazuta cu ochiul liber. Uranus face o rotatie completa in jurul Soarelui o data la 84 de ani, la o distanta medie de circa 3 miliarde de kilometri, astfel incat lumina si undele radio strabat distanta pana la noi in 2 ore si 45 de minute. Datorita pozitiei planeta este slab luminate de Soare, lumina de pe Uranus fiind de 400 de ori mai redusa, comparativ cu cea care ajunge pe Terra, motiv pentru care planeta este inimaginabil de rece. Inca de la formarea sa din discul de acretie, temperaturile din spatiul lui Uranus nu s-au ridicat peste -210 grade Celsius. Unul dintre aspectele ciudate legate de Uranus il reprezinta axa sa de rotatie inclinata cu aproximativ 98 grade, astfel ca planeta apare ca rostogolindu-se in planul orbitei sale. Ca efect al acestei inclinatii, polii nord si sud ajung sa se orienteze direct spre Soare, alternativ, la intervale de 42 de ani. Astfel, regiunile polare absorb mai multa energie in cursul unui an uranian decat o fac zonele ecuatoriale. Un mare semn de intrebare persista in incercarea de a explica motivul pentru care Uranus prezinta o astfel de inclinatie. S-a emis ipoteza ca pozitia planetei a fost influentata de coliziunile violente ce aveau loc in Sistemul Solar timpuriu. Satelitii lui Jupiter, Saturn si chiar Uranus poarta urmele unor impacte suficient de mari incat aproape i-au rupt in bucati. Pe masura ce materia discului de acretie se condensa in planetoizi coliziunile deveneau din ce in ce mai violente, astfel ca este foarte posibil ca un impact cu un planetoid de dimensiunea Pamantului sa fi inclinat planeta fata de pozitia sa initiala. Uranus are o atmosfera formata in cea mai mare parte din hidrogen, heliu, metan. Din cauza ca metanul din atmosfera uraniana absoarbe lumina rosie din spectrul luminii solare, planeta se infatiseaza observatorului in culoarea complementara, adica verde-albastruie. Masa sa este de aproximativ 14, 5 ori masa Pamantului. Este interesant de descoperit de ce cei 4 giganti Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun au miezuri care variaza in masa de 3-4 ori pe cand masele invelisurilor lor gazoase variaza de 10-20 de ori. Masuritorile au indicat ca temperatura atmosferei superioare atinge 214 grade Celsius. Specialistii in clima planetara presupun ca sub patura atmosferei s-ar afla un ocean foarte adanc si foarte fierbinte ...