Turnu Măgurele - oraș dunărean

Municipiul Turnu Magurele este unul dintre cele mai vechi porturi dunarene, fiind situat in sudul tarii, in partea de sud-vest a judetului Teleorman.

Orasul a evoluat in apropierea confluentei Oltului cu Dunarea, la 1,2 km nord de Dunare si 3,2 km est de raul Olt, pe partea stanga acestuia.

Municipiul Turnu Magurele este situat la marginea sudica a Campiei Romane in zona de contact dintre Lunca Dunarii si Campia Burnasului, la intersectia coordonateleor 43045, latitudine nordica si 24035, longitudine estica.

Orasul este situat la o distanta de 60 km de orasul Alexandria – resedinta judetului Teleorman, iar fata de capitala tari, la o distanta de 160 km.

Judetele invecinata sunt : Giurgiu, Dambovita, Olt si Arges. In ceea ce priveste localitatile apropiate, municipiul Turnu Magurele se invecineaza in partea estica cu comuna Ciuperceni, la nord cu comuna Crangu si comuna Putineiu, iar de aici, spre nord-vest se invecineaza cu comuna Islaz, despartita de teritoriul orasului de raul Olt. Limita sudica este reprezentata de fluviul Dunara, granita cu Bulgaria.

Cai de acces : linia feroviara Costesti – Rosiori de Vede – Turnu Magurele pusa in functiune in anul 1887, pe o distanta de 120 km asigura legatura cu orasul, dinspre nord.

De la Bucuresti, calatorul poate ajunge in Municipiul Turnu Magurele, circuland pe drumul national 52.

La Dunare exista doua porturi: Turnu Magurele, la km 597, amenajat cu chei de acostare, dotat cu macarale de 16 t si Zimnicea, la km 553, amenajat cu chei pereast, dotat cu macarale de 5 t.

Intre orasele Turnu Magurele si Nicopole (Bulgaria) exista legatura de trecere pentru pasageri. Pe viitor se prevede dezvoltarea acestui punct de trecere, ca urmare a amenajarii portului si a zonei libere, precum si a bacului, pe o suprafata de 22 ha.

ALCATUIREA GEOLOGICA SI EVOLUTIA PALEOGRAFICA

Inscriindu-se in intregime in arealul Campiei Romane, teritoriul analizat se caracterizeaza printr-o fragmentare redusa a reliefului. Teritoriul se suprapune pe unitatea din fata Carpatilor cunoscuta sub denumirea de Platforma Moesica, platforma dominata din toate partile de regiuni cu un relief mai ridicat: la sud si rasarit – Podisul Prebalcanic, iar la nord si nord - est de colinele ce formeaza volandul carpatic.

Teritoriul studiat se compune dintr-un fundament foarte vechi pleneplenizat peste care s-a depus o cuvertura sedimentara.

Formatiunile care alcatuiesc soclul au fost descrise prin mai multe foraj, ceea ce se poate spune cu certitudine este ca Platforma Valaha are un soclu eterogen. Se cunoaste ca in alcatuirea soclului intrea sisturi cristaline strabatute de de intruziuni granitice. Soclul cristalin a functionat in timpul paleozoicului si mezozoicului ca o platforma subsidenta peste care s-au acumulat sedimente cu grosimi foarte mari. In evolutia ulterioara consolidarii, soclul valah a fost supus unor miscari de basculare care au determinat transgresiuni si regresiuni. Acesta se reflecta in existenta mai multor cicluri sedimentare.

Fundamentul Platformei Valahe cade de la nord la sud in trepte si nu a fost atins de nici un foraj de mare adancime. El este alcatuit din roci metamorfice (sisturi cristaline) si eruptive (granite) si este fragmentat in blocuri, unele mai ridicate, iar altele mai colorate peste care se suprapune o cuvertura sedimentara.

Depozitele paleozoice primare sunt alcatuite din materiale detritice: gresii fine argiloase, gresii silicioase compacte, conglomerate si gresii fine albicioase, calcare brune.