Turismul Cinegetic în România

Definirea turismului cinegetic

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri.

Termenul de cinegetic (din gr. veche “kion”, “agein” = câine şi a conduce ), având iniţial semnificaţia unei activităţi exercitate prin folosirea câinilor în scopul capturării vânatului, actualmente este interpretat ca orice activitate legată de practicarea vânătorii şi ocrotirii vânatului.

Vânătoarea presupune cunoştinţe multiple despre natură, despre vânat şi despre tehnica vânătorii, raţiune şi inspiraţie, înzestrare fizică şi pasiune, autoeducare şi autocontrol, talent şi experienţă, dar şi trăiri sufleteşti aparte, care motivează efortul fizic depus şi refugierea temporară din tumultul vieţii cotidiene.

Turismul cinegetic în România

În România se întâlneşte o mare biodiversitate faunistică.

Vânatul întâlnit în România populează toate zonele geografice şi toate formele de relief.

În conformitate cu Legea nr. 103/1996 în Romania există 2147 de fonduri de vânătoare. Suprafaţa medie a unui fond de vânătoare este de cca. 10.000 de ha.

Aproape 2 milioane de iepuri, sute de mii de păsări şi păsărele, 30 de mii de urşi, 50 de mii de lupi, 10 mii de jderi, căpriori, mistreţi, cocoşi de munte, capre negre, cerbi carpatini, raţe şi gâşte se pot vâna pe teritoriul României

România deţine unele specii rare, complet dispărute sau pe cale de dispariţie în restul Europei, dar care aici se pot vâna (cu autorizaţii speciale) în cantităţi limitate, făcând din ţara noastră una din cele mai căutate pentru turismul cinegetic.

Turismul de vânătoare în România îşi atrage clientela, fie din rândul demnitarilor români, fie dintre turiştii străini care vin să cheltuiască aici bugete importante, net mai mari decât în cazul tuturor celorlalte forme de turism de distracţie şi recreere, dar net mai mici decât în ţările din Vestul Europei.

Turismul de vânătoare este organizat ca industrie numai în ceea ce îi priveşte pe turiştii străini.

Vânătorii români se racolează mai mult dintre pădurari şi relativi ai acestora. Prin integrarea într-o asociaţie de vânătoare, cei interesaţi plătesc o cotizaţie anuală şi beneficiază de dreptul de a avea şi utiliza o armă de vânătoare pe teritoriul deţinut de asociaţia cinegetică. Incursiunile de vânătoare de lungă distanţă ale acestora sunt rare şi au ca ţintă predominant Delta Dunării sau unele păduri montane.

O altă categorie de vânători români, una cu o arie de migraţi „mult mai mare, extinsă practic la nivel naţional, este reprezentată de V.I.P.-uri care beneficiază de o infrastructură specifică

Agenţiile de Hunting

Hunting este termenul care desemnează în engleză vânătoarea şi acest cuvânt s-a impus în titulatura multor firme de turism sau de arme de vânătoare din România.

Ca în majoritatea statelor, şi în România turiştii străini sunt restricţionaţi în a participa la vânătoare în fondurile cinegetice autohtone, impunându-se taxe speciale pentru vânătoare, fotografiere, expatrierea trofeelor sau închirierea armelor.

Dar, întrucât taxele percepute nu se ridică la valori foarte mari raportat la veniturile unui cetăţean al Uniunii Europene, turişii străini sunt prezenţi în România la un nivel care asigură prosperitatea celor câteva agenţii de turism şi furnizori de servicii specializate care acţionează în acest domeniu.

Acestea asigură cazarea în hoteluri de standard 3 stele sau cabane de vânătoare cu circuit închis sau semideschis, întocmesc formalităţile şi asigură închirierea armelor de vânătoare de la asociaţiile de profil (singurele abilitate pentru o asemenea operaţiune) şi furnizează servicii de interpret şi ghid atât pentru participarea la vânătoare cât şi pentru excursii de profil turistic general, prin vizitarea obiectivelor turistice din apropierea locului de vânătoare.