Turcia

Turcia este o republica democratica, laica, constitutionala al carei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC si Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeana a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

Republica moderna a Turciei a fost fondata în 1923 de Mustafa Kemal din o parte a Imperiului Otoman, dupa prabusirea acestuia în primul razboi mondial.

În afara de perioada când Turcia a fost condusa de o formatiune militara în 1960-1961, ea a ramas sub conducerea poporului pâna în 1980 când, într-o perioada de instabilitate politica si acte teroriste, regimul militar a revenit la putere. Conducerea civila a fost refacuta la sfârsitul anului 1983.

I .POZITIA GEOGRAFICA SI LIMITELE

Turcia este situata în sud-estul Europei si sud-vestul Asiei. Se învecineaza la nord-vest cu Bulgaria si Grecia, la nord cu Marea Neagra, în nord-est cu Georgia si Armenia, în est cu Iran si Azerbaidjian, în sud cu Iraq, Siria si Marea Mediterana si în vest cu Marea Egee. Suprafata este de 779.452 km.2 si capitala este la Ankara.

Legatura dintre Asia si Europa este întarita prin doua poduri rutiere construite peste Bosfor, la Istambul.

II. RESURSELE NATURALE SI CADRUL NATURAL

Principala zona din Turcia, Anatolia, este în Asia, între Marea Mediterana si Marea Neagra. Are o agricultura bogata si depozite importante de lignit, carbune negru, minereuri feroase si neferoase, crom si putin petrol în sud-est. Cu câteva zone seismice foarte active, Turcia este frecvent zguduita de cutremure.

a) Cadrul natural

Turcia poate fi împartita în sapte regiuni geografice. Thrace si litoralul Marii Marmara; regiunea Marii Egee si a Marii Mediterane; regiune Marii Negre si vestul Anatoliei; platoul central al Anatoliei; zonele înalte din est si sud-estul Anatoliei.

Thrace si litoralul Marii Marmara sunt regiuni bine irigate si mai mult de un sfert este cultivata. Litoralul Marii Egee si regiunea Mediteraneana sunt înguste si deluroase si doar o cincime este arabil. Spre est, o mare parte din cultura de bumbac a Turciei creste în Çukurova, o câmpie conectata cu interiorul prin Muntii Taurus cu o trecatoare cunoscuta din antichitate ca Portile Ciliciene.

Litoralul Marii Negre se ridica direct din apa la înaltimea Muntilor Pontici. Pantele sunt abrupte si doar 16% din aceasta suprafata este cultivata. Platoul central al Anatoliei, cea mai întinsa regiune geografica din Turcia, este înconjurat în fiecare parte de munti, cel mai înalt punct fiind vârful muntelui Erciyes (3916 m); 28% din aceasta regiune este cultivata.

Regiunea înalta din est este cea mai muntoasa portiune din Turcia, Muntele Ararat (Agri Dagi), mentionat în Biblie, este cel mai înalt vârf având 5137 m. Mai putin de 10% din aceasta regiune este cultivata. Ea este si locul de unde izvorasc Tigrul si Eufratul.

Sud-estul Anatoliei este un platou închis în nord, est si vest de munti. Cu aproape 19% cultivata, aceasta zona este considerata foarte fertila si de mare importanta înca din antichitate.

b) Lacuri si râuri

Aproape toate râurile din Turcia sunt rapide si nu sunt navigabile. Unele râuri nu curg în timpul verii, dar cu toate acestea sunt si râuri care sunt importante surse de putere hidroelectrica si apa de irigatii. Kizilirmak (1150 km) este cel mai lung fluviu din Turcia, varsându-se în Marea Neagra. Büyükmenderes (în antichitate Meandru), se varsa în vestul Anatoliei în Marea Egee. Tigrul si Eufratul curg din estul Turciei pentru a se varsa în Golful Persic. Lacul Van Gölü este cel mai mare din Turcia, apa sa fiind sarata ca si a lacului Taz. Lacuri cu apa dulce sunt Beyehir, Egridir si Burdur, toate în sud-vest.

c) Climatul si vegetatia

Litoralul Marii Mediterane si al Marii Egee au parte de veri fierbinti si ierni blânde si ploioase. Sunt crescuti maslini si citrice, smochine, struguri, bumbac si fructe primavaratice. Paduri rarefiate alterneaza cu iarba mica. Podisul central al Anatoliei are un climat continental cu veri fierbinti si ierni mai reci decât cele de pe litoral. Pe litoralul mediteranean si al Marii Egee mai mult de o treime din precipitatiile anuale (650 mm) cad în decembrie si ianuarie. Podisul primeste doar jumatate din cât primeste litoralul dar sunt mai bine repartizate în timpul anului. Câmpiile si terenurile arabile abunda pe platou cu paduri pe pantele mai înalte.

Regiunile înalte din est au ierni lungi si reci. Se gasesc câteva paduri iar la punctele mai înalte este comuna vegetatia alpina, iar padurile umede de foioase ce se gasesc de-a lungul Marii Negre, au climatul blând si ploios.