Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor mai este cunoscut si sub forma de Triunghiul Diavolului si se intinde pe o suprafata de 3. 900. 000 de km2, intre Bermude, Puerto Rico si coasta Floridei.

Legenda Triunghiului Bermudelor s-a nascut in urma corespondentei trimisa la 16 septembrie, 1950, agentiei Associated Press de catre reporterul E. W. Jones in cadrul careia semnala ceea ce el considera dispartia misterioasa a unor nave si avioane in Iadul celor pierduti, denumire data de Jones. Doi ani mai tarziu George Sand relata in revista Fate despre O serie de disparitii misterioase marine, care nu au lasat urme si care s-au petrecut in ultimii ani in acest loc misterios. In cartea sa editata in 1955, intitulata O intamplare cu OZN-uri M. Jessup a reluat cateva din aceste relatari, sugerand ca forte extraterestre au provocat incidentele, parere impartasita de Donald Keyhoe (Conspiratia farfuriilor zburatoare- 1955) si de Frank Edwards (Mai stranie decat stiinta- 1959). Insa sintagma ce avea sa se bucure de cea mai larga popularitate a fost aceea folosita de Vincent Gaddis cand si-a publicat articolul intitulat Triunghiul mortal al Bermudelor pe care anul urmator l-a inclus in cartea sa Orizonturi invizibile. Curand, aproape toate cartile populare care tratau mistere adevarate, cuprindeau sectiuni cu privire la Triunghiul Bermudelor. Ivan Sanderson, autorul volumului Rezidentii invizibili (1970), a citat-o ca dovada a unei civilizatii subacvatice inteligente si cu tehnologie avansata, care, pe langa alte mistere, era raspunzatoare si pentru OZN-uri. Prima lucrare dedicata nemijlocit acestui subiect a fost cartea publicata de John Spencer, intitulata Taramul celor pierduti (1973), care a fost republicata de editura Bantam in tiraj de masa si s-a bucurat de unimens succes. Un film artistico-documentar (Triunghiul diavolului) a starnit un nou val de interes popular asupra subiectului. Febra pentru Triunghiul Bermudelor a atins apogeul in 1974 o data cu publicarea cartii cu acelasi nume, un bestseller (5. 000. 000 exemplare vandute in lumea intreaga), scrisa de Charles Berlitz impreuna cu John Valentine. Toate articolele si cartile respective contineau putine dovezi ale unor cercetari directe in materie. Cititorii atenti au putut observa ca autorii se inspirau reciproc din lucrarile lor. In 1975, Larry Kusche, bibliotecar la Universitatea Statului Arizona, a publicat o lucrare care demitiza categoric ceea ce el numea un mister fabricat. In cartea sa intitulata Misterul Triunghiului Bermudelor a fost rezolvat, el pezenta rezultatele cercetarilor sale in arhive, lucru pe care ceilalti autori nu-l facusera. Prognozele meteorologice, rapoartele intocmite in urma investigatiilor oficiale intreprinse, relatari din presa si alte documente pe care le cercetase, dar pe care ceilalti autori le neglijasera, dezvaluiau ca lucrarile publicate anterior despre Triunghi tratasera fara seriozitate dovezile. De exemplu, marea calma la care se refereau autorii in cartile lor s-a ...