Tipuri genetice de lacuri - lacurile glaciare

Perioada Cuaternară a fost caracterizată printr-o glaciaţiune importantă, când calotele glaciare imense au acoperit nordul Americii, Europei şi Asiei. În Europa, în urma severei răciri climatice, pe crestele înalte ale Pirineilor, Alpilor şi Carpaţilor s-au instalat gheţari montani de diferite tipuri (alpin, pirinean, de platou), gheţari care au modelat relieful.

Procesele de eroziune şi acumularea glaciară ce au însoţit acest fenomen au determinat apariţia diferitelor forme de relief, dintre care se remarcă circurile şi văile glaciare. În urma acţiunii erozive, la obârşia văilor glaciare se formează nişte excavaţii circulare, flacante de abrupturi, denumite circuri sau căldări glaciare. După retragerea gheţarilor, în aceste excavaţii se acumulează apă, dând astfel naştere lacurilor glaciare de circ (iezere). Lacurile mai pot fi întâlnite şi pe văile glaciare, în spatele unor morene sau praguri glaciare ce au acţionat ca nişte baraje în calea apei, permiţând acumularea acesteia. Văile glaciare sunt o prelungire a circurilor, nişte forme de eroziune create de limba gheţarului, iniţial acesta fiind nişte văi fluviatile montane.

Gheţarii au săpat bazine adânci în stâncile pe care le adăposteau, bazine care s-au umplut de apă în urma topirii gheţii. Molozul depozitat de către aceştia a provocat stăvilirea unor văi şi, în final, formarea unor lacuri. O mare parte din lacurile din nordul Angliei au luat naştere prin acest proces.

Lacurile care provin în urma topirii gheţarilor sunt foarte des întâlnite în emisfera nordică, fiind rezultatul glaciaţiunii cuaternare. Majoritatea lacurilor din Marea Britanie au luat naştere în acest mod, precum şi cele aproximativ 60.000 de lacuri din Finlanda şi cele din Alpii Italieni.

Astfel de lacuri se întâlnesc şi la noi în ţară în Munţii Făgăraş, munţi care păstrează cea mai mare suprafaţă modelată de gheţari cuaternari. Aici, glaciaţiunea a avut o extensiune pe ambii versanţi, iar cele peste 70 de lacuri glaciare sunt înşirate de o parte şi de alta a crestei principale între vârfurile Ciortea (2.472 m) şi Urlea (2.473 m). Cea mai mare parte a acestor lacuri se află la peste 1.950 m altitudine şi sunt grupate în câteva complexe glaciare cum ar fi: complexul glaciar Ciortea - Avrig, complexul glaciar Negoiu - Caltun, complexul glaciar Bâlea - Capra sau complexul glaciar Podraga. Pe lângă Munţii Făgăraşi, în România se mai găsesc lacuri glaciare îndeosebi în Munţii Retezat – Godeanu. Numeroasele sale acumulări lacustre sunt formate în circurile sau pe văile glaciare, în spatele unor praguri glaciare sau acumulări morenice. În Retezat se întalnesc cele mai multe lacuri glaciare din toţi Carpaţii, peste 65, cele mai multe dintre ele fiind grupate în mai multe complexuri glaciare (complexul glaciar Pietrele, Circul şi Valea Pietrele, Circul Stănişoara, Circul şi Valea Rea, Circul Galeşul, complexul Judele, complexul glaciar Lăpuşnicul Mare), cele mai importante fiind Pietrele, Judele şi Lăpuşnicul Mare.

În raport cu Retezatul, Munţii Godeanu şi Tarcu sunt dispusi sub forma unor uriaşe potcoave. Circurile şi văile glaciare din Munţii Godeanu fac parte din complexul glaciar Lăpuşnicul Mic, ce are în alcătuirea sa o serie de acumulări lacustre de origine glaciară. Lacul Barascu Mare (Zănoaga Lungită) se găseşte la 1860 m altitudine, în cea mai mare caldare glaciară de pe versantul nordic al muntelui Borascu, sub un abrupt de circa 150 m.

Nu numai Romania se poate lauda cu lacurile glaciare ci şi Germania. Un lac glaciar de aici este lacul Konigssee, despre care se spune că este cel mai curat lac al nemţiilor. Ca şi celelalte lacuri din Bavaria, şi acesta este un lac de vale glaciar. În timpul ultimei glaciaţiuni (Wurm), au luat naştere cuvetele lacustre în care, în postglaciar, s-au format aceste salbe de lacuri prealpine de vale, care sporesc enorm valoarea turistică a sudului Germaniei şi Austriei. Înaintarea gheţarilor în Alpi este marcată de aşa-numitele morene terminale, ce sunt oprite pe vai la latitudini joase. Aceste morene terminale au format baraje, în spatele cărora s-a format salba de lacuri glaciare de vale. Konigssee are o formă alungită (8 km lungime şi 1,2 km laţime maximă) ce se datorează modului în care gheţarul a modelat valea. În potglaciar, gheţarul a alunecat spre sud până la locul denumit Soletalm, unde s-a stabilizat. Aici s-a format Obersee, un lac de dimensiuni mai mici şi formă circulară.

Încadrarea lacului în mediul înconjurator constă în influenţele pe care le suportă acesta din partea climei locale, a râurilor, vegetaţiei etc., dar şi în rolul său de mic rezervor caloric pentru teritoriul din imediata sa apropiere. Pe scurt, în preajma lacurilor se realizează un aşa-numit topoclimat lacustru, care se evidenţiază printr-o moderare climatică.