Tigrul - Felină pe Cale de Dispariție

Originea marilor feline se pierde in noaptea timpului. In zilele noastre, toate ipotezele paleontologilor converg catre ideea ca felinele se trag din miacide, un grup de mamifere care au aparut in urma cu aproximativ 50 de milioane de ani si care se hraneau cu insecte.

Familia smilodonilor, faimosii tigri cu colti-pumnal, astazi disparuti, a însângerat câmpiile din Eurasia si din cele doua Americi înca de acum 30 de milioane de ani.

Pisicile mari, incluzând tigrii, au aparut in urma cu 5 milioane de ani, dintr-un stramos comun, asemanator leoparzilor si jaguarilor. Primele fosile de tigru au o vechime de doua milioane de ani si au fost descoperite în zona Cercului Polar de Nord, mai exact pe insula Wrangel, argument neasteptat în favoarea teoriei care sustine originea nordica a acestor animale.

Milioanele de ani de evolutie au dus la aparitia unui animal magnific, tigrul fiind cea mai mare si mai puternica felina de pe Glob. Caninii sai sunt mai grosi decât degetele unui halterofil si împodobesc falci cu o putere enorma: animalul dezvolta, când musca, o forta de aproape 500 de kilograme. Corpul suplu si comprimat lateral îi permite felinei sa se furiseze mai usor prin desisurile padurii si prin ierburile înalte, fiind actionat de o musculatura perfect adaptata pentru vânatoare.

Aceasta forta a naturii este îmbracata într-o blana colorata în diverse nuante de galben-roscat, mai deschisa la culoare la tigrii din nord, mai închisa la cei din sud. Dungile care îi dau aspectul vargat difera de la individ la individ: asa cum nu exista doi oameni cu aceleasi amprente digitale, nu se întalnesc nici doi tigri cu dungi identice. Blana este un mare atu la vânatoare, un tigru ascuns în vegetatia deasa fiind greu de observat chiar si de cea mai precauta victima.

Relatia om-tigru s-a schimbat radical la mijlocul secolului al XIX-lea, când marile puteri coloniale, în frunte cu Anglia, si-au început expansiunea economico-militara în Asia. Atunci, vânarea tigrilor a devenit o moda stupida si absurda printre ofiterii Coroanei Britanice. Cum tigrul era vazut în Europa ca un ucigas de oameni si o fiara sângeroasa ce trebuia stârpita cu orice pret (în special datorita descrierii eronat-aberante a naturalistului Buffon, care nu a cunoscut decât tigrii chinuiti de oameni în menajeriile Parisului), orice militar britanic vedea în asta o mare ocazie de a deveni erou peste noapte.

Ca orice moda, din fericire si asta a trecut, dar din nefericire a fost bulgarele care a stârnit avalansa. Bastinasii au fost angajati si ei în masacrarea acestor feline, pe o blana de tigru destinata celor bogati platindu-se bani frumosi sume colosale pentru satenii saraci din Asia. Dar cea mai mare napasta a venit o data cu explozia demografica: aceasta a adus inevitabil dupa sine foamea de spatiu, habitatul tigrilor din Asia a fost distrus iremediabil, padurile taiate, mlastinile secate pentru obtinerea de teren arabil, animalele salbatice vânate pentru hrana.

In atare conditii, tigrii au început sa intre tot mai des în contact cu oamenii, sa vâneze animale domestice si oameni deopotriva, iar în epoca armelor de foc si a perfidelor momeli otravite, acest conflict le-a fost fatal. Astazi pericolul cel mai mare îmbraca forma medicinei traditionale chinezesti. Pentru leacuri babesti si cataplasme, se foloseste de la tigru totul: oase, piele, organe, dinti, ochi, chiar si mustati, care se comercializeaza la preturi piperate.Cu o suta de ani în urma, în Asia traiau circa 100.000 de tigrii din opt subspecii.

În prezent exista aproximativ 5.000 pâna la 7.000 de tigri care mai traiesc în libertate pe întreg teritoriul Asiei. Acestia se împart în cinci subspecii: de Bengal, Sumatra, Indochina, China de Sud si Siberia. În secolul trecut, lumea a pierdut trei dintre cele opt subspecii de tigru care existau initial: caspian, de Java si de Bali. Semnalul de alarma a fost tras in anul 1972, cand in India a fost demarat Proiectul Tigru. In opinia specialistilor, fara acest proiect si fara durele masuri de protectie adoptate, tigrii ar fi disparut din India inca din anul 1998.

Tigrul bengalez (Panthera tigris tigris)

Specia tigrilor bengalezi (indieni) numara mai multe exemplare existente în salbaticie decât oricare dintre celelalte subspecii de tigru. Se estimeaza ca mai sunt între 3.000 si 4.500 de exemplare care hoinaresc prin junglele si mlastinile din India, Nepal, Bangladesh, Myanmar si Bhutan.

Tigrul bengalez mascul masoara în medie 2,90 metri de la cap pâna în vârful cozii si cântareste aproximativ 180 - 230 kilograme. Femelele sunt mai mici, având o lungime de aproximativ 2,50 metri si o greutate de 125 - 160 kilograme.

Tigrii albi sunt o varianta de culoare a tigrilor bengalezi si, desi exista câteva exemplare de tigru alb care traiesc în captivitate, expertii se îndoiesc ca a mai ramas vreun asemenea exemplar în salbaticie.

Tigrul de Indochina (Panthera tigris corbetti)

Tigrul de Indochina, denumit si tigrul Corbetts, traieste în Thailanda, Myanmar, Cambodgia, Vietnam, Laos, Malaezia si în sudul Chinei. Este mai mic si mai închis la culoare fata de tigrul bengalez, are dungile mai scurte si mai înguste, iar abdomenul, gâtul si pometii prezinta portiuni mari, albe.